Am început, în urmă cu o lună, să mă uit la un serial, Once Upon A Time. Nu se potrivește cu lecturile mele actuale, nici măcar cu sentimentele mele actuale, dar asta nu m-a oprit. Mai mult, visele s-au dus într-o altă direcție.
Recunosc, conținutul manifest al viselor din ultima vreme mă nemulțumește. Așa am ajuns să-mi vâr nasul în povești.
M-am întrebat: ce-ar fi fost Alba ca Zăpada fără mama vitregă?
Ce-ar fi fost Aurora fără vrăjitoarea cea rea?
Ce-ar fi fost Cenușăreasa fără aceeași mamă vitregă?
Niște fete îndrăgostite, niște simple fete îndrăgostite, nici o poveste.
Toate am fost îndrăgostite, dar nu toate am luptat pentru dragoste.
Așadar, importantă este dragostea sau lupta?
Omul nu știe să trăiască fără luptă, căci oricâte secole numără omenirea, oricâtă școală cuprinde omul civilizat, tot nu putem să trăim fără să avem nostalgia supraviețuirii.
Sincer, nici măcar nu pot să-mi imaginez lumea fără rău. Dacă e ceva care să definească cel mai bine rasa umană cred că nu greșesc dacă afirm, fără îndrăzneală, că ceea ce ne descrie ca rasă constă în contrarii.
Puterea de apreciere a binelui și a frumosului stă în cunoașterea răului și a urâtului. O platitudine, o și mai banală observație!
Totul se schimbă în raport cu acțiunea celor care aleg răul și urâtul. Unii nu fac rău pur și simplu, ci desăvârșesc răul și urâtul. Deja am o jenă lingvistică în a mă folosi de verbul a desăvârși pentru a exprima o acțiune a răului. Mă opresc.
Ce-ai fi fost Albă ca Zăpada fără mama vitregă?
Ar fi fost oricare dintre noi, eu, tu sau ea care ne-am îndrăgostit. Poate o lume fără contrarii ar fi o lume lipsită de povești. O lume bună și frumoasă, dar fără povești. Exprim o răutate: Herta Muller ar mai fi luat Nobelul?!
Îmi revin puțin rușinată, dar nu-mi reproșez impertinența. Rămân aici, în această stare, o stare destul de confuză, recunosc.
O lume bună și frumoasă fără povești.
septembrie 15, 2014
Binele si raul salasluiesc laolalta in noi, in doze diferite.
In alta ordine de idei, da, o lumea buna si frumoasa ar fi fara povesti. E adevarat sau e doar un mit? Stim noi cum este o lume buna? Si nu crezi ca raul este cu mult mai prezent decat binele, nu crezi ca majoritatea povestilor din ziua de azi sunt cele de groaza?
septembrie 16, 2014
Mirela, am vizitat 2 lagăre, Dachau și Auschwitz-Birkenau. Nu cred că există mai mult rău în lume, am luat aminte de rău, de capacitatea omului de a produce rău.
septembrie 16, 2014
Daca Alba ca Zapada nu ar avea mama vitrega, ar gasi alta lupta de dus. Nu e lenesa, si e si sensibila, vezi cata treaba a facut in casa piticilor ( acum zau, cate femei cunosc care se vaicare ca le e greu sa fac curat dupa 1 copil, d-apoi ea cu 7…) . Am impresia ca omul, cu cat e viata mai dura, cu atat reuseste si se adapteaza, supravietuieste Nu exista jug ce nu poate fi dus, nu exista zid ce nu poate fi daramat.
Evident, unii aleg sa lupte, altii sa fuga, iar altii sa se integreze in peisaj etc.
Herta Muller e din prima categorie. Daca nu era sistemul comunist, lupta pt integritatea sasilor, daca nici asta nu era o problema si totul era perfect, ar fi fost in stare sa sape si sa scrie despre istoricul familllor sau drama ursilor etc; gasea ea un razboi de castigat!
septembrie 17, 2014
Cuvântul cheie rămâne lupta, nu?
Omul trebuie să lupte, în orice lume, în orice realitate, în orice organizare.
septembrie 17, 2014
a, nu era un mesaj despre lupta .
Un om lupta, si iese o poveste, alta poveste.
Dar nu toti lupta, vezi tatal natural al Albei ca zapada, el se multumeste cu ce are, se integreaza in peisaj, poate chiar devine transparent. Daca Alba ca zapada nu avea mama vitrega, am fi avut o poveste cu Alba ca zapada care salveaza piticii singuri din padure, pe care i-a descoperit in plimbarile pe acolo calare, alaturi de printul sau cu care se iubea fericita pana la adanci batranete.
Avem nevoie de povesti, da. Omul le-a creat din nimicul cotidian. In cazul de mai sus, dintr-o mama vitrega si un tata indiferent.
septembrie 17, 2014
Mamele vitrege ca si soacrele sunt adevarate stimulente pentru fetele mai sfioase!
septembrie 19, 2014
Stimulente? Hm! Cred că ai și tu dreptate, dragă Dan.
septembrie 17, 2014
O lume fara povesti mi-a adus aminte de o postare de-a mea mai veche: Binele si raul.
http://noctambulul.blogspot.ro/2011/10/binele-si-raul.html
Exista oameni de tot felul. Iar printre ei exista si povestitori! Unii chiar le nascocesc din nimic!
Eu tac. Nu, nu acum, ci uneori!
septembrie 19, 2014
Dar ar exista povestatori fără rău? Sau doar oameni care relatează ce au văzut în lumea larga? Întreb, să ne mai sucim puțin în semnificații.
septembrie 19, 2014
A propos de povestitori „fara rau” (in sensul de „fara subiectul lor preferat” sau au contraire) si de „ce au vazut in lumea larga”, cred ca ma numar printre cei care spun ce au vazut prin alte parti, dar cu accent pe lucrurile bune. Pe celelalte le mentionez doar daca este necesar pentru evidentierea celor bune. Dar eu spun, nu povestesc!