Pereti de sticla

De 23 apr., 2009 9 No tags

Despre cât si ce trebuie sa stie lumea despre noi… Asta incearca Dan sa ma descoase, iar eu am tot socotit si chibzuit, dar nici o incheiere multumitoare nu am dibuit. Nu as putea trai cu pereti de sticla, Fratele cel mare nu-mi este simpatic. Revin mereu la Blaga, iubesc si cultiv misterul pentru a ma simti desavarsita.
Un episod din facultate, anul III. Vremurile „universitare” numarau patru fete cochete. In anul amintit ulterior, una din ele a plecat sa studieze in Spania. Si in ciresar, luna in care am venit pe lume dintr-un rapciune sau brumarel, mamanu ar trebui sa stie, apele si pamantul au impiedicat o imbratisare si o urare trebuincioasa. Dimineata, in usa apartamentului s-a auzit un ciocanit. Film. Stop. Un buchet de flori sedea pe covorasul de la usa, si un biletel. La multi ani, zana sau ma fee!!!
Bum, bum, bum. Inima s-a imaginat cocos. Am intrat inapoi in casa putin adusa de spate. Ireal strabateam kilometri. Ma fee ma alinta o singura persoana, iar in acel moment era in Coruna. Cine? Cine a mazgalit un biletel? O queridita draga sufletului, complice cu o zana.
In minutele alea de nestiinta, maruntaiele si spiritul au interactionat magistral.
Revenind acum la cat si ce trebuie sa stie lumea despre noi, afirm ca foarte putin, necesarul, cat sa nu distrugem misterul.
Tomata si Oana poate vor sa raspunda provocarii lui Dan.

9 Comments
  • Dan
    aprilie 24, 2009

    „…cultiv misterul pentru a ma simti desavarsita”… Cum, uitându-te-n oglinda, ca Narcis? Iar Blaga, râd pe sub mustata, pai luna da tot ce are ea mai bun, „razele ei albe”, ca sa ajunga la „…largi fiori de sfânt mister”. Ma uit acum la „încheierea multumitoare”, ca azi, dupa sase saptamâni, înseamna ca (tu crezi ca) ai gasit-o: „necesarul”, necesarul cui? Necesarul nostru ca sa te „dibuim cât de cât” sau „suficientul” tau, ca sa nu „te dibuim de tot”? Tot la matematica ajungi Duduca si nu-i terenul tau…

  • ddunia
    aprilie 24, 2009

    @Dan
    Nu-i domeniul meu matematica, nu a fost niciodata, dar cuvintele le port k pe niste marafeturi, fie podoabe, fie fite.
    Ma uit in oglinda, poate si ca Narcis, doar ereditatea nu a fost dura cu mine!!!
    Si evident k nu vreau sa ma dibuiasca lumea de tot. Niciodata, doar de aia pledez pentru mister. 🙂

  • Dan
    aprilie 24, 2009

    Azi esti neasteptat de modesta. Cuvintele tale nu sunt nici marafeturi, nici fite, sunt podoabe pe care le vad si altii.

  • Dan
    aprilie 24, 2009

    … în primul rând altii, sa nu-mi zici acuma ca vorbele le spui doar pentru tine. Daca eu as vorbi aici asa cum scriu, ar zice lumea ca sunt nebun, crede-ma, sunt în bransa!

  • ddunia
    aprilie 24, 2009

    @Dan
    Scriu pentru k imi place, mazgalesc de mica, sunt eu atunci cand potrivesc cuvintele. Scriu pentru oricine are timp de pierdut cu mine 🙂

  • Tomata cu scufita
    aprilie 27, 2009

    Vai, ddunia, ce-mi faci tu mie… 🙂

    E atat de evident raspunsul asta pentru mine, dar o sa il fac si mai evident. O sa iti raspund. 🙂

  • ddunia
    aprilie 27, 2009

    @Tomata
    Mersi, si mi-e ciuda intrucatva, eu a trebuit sa ma gandesc putin la raspuns. L-am amanat pe Dan sase saptamani…

  • Dan
    aprilie 28, 2009

    @Tomata
    Iti dau „mutarea” (raspunsul) în plic. Eu sunt aproape sigur ce-o sa spui.

  • Beau Bazar
    mai 6, 2009

    Ce surpriza frumoasa! Sunt curioasa cine i-a fost complice queriditei ! ;))

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
29 − 1 =