Piramida Mara

De 4 aug., 2012 14 No tags

Mă trezesc în fiecare dimineață când lumina abia se arată pe cer indiferent de zi, dar nu ca să merg la serviciu.
Nu am un serviciu care mă solicită 8 ore.
Am un copil mic, o pasiune, o firmă mică care îmi cere cu stăruință pasiunea. Mi-am dat cuvintele oricui are nevoie de ele.
Întrebarea și ce mai faci în afară de copil, cărți, blog și Cuvinte de vânzare deja mă irită.
Nu citesc de lene.
Nu citesc pentru că am timp.
Nu citesc pentru că nu am un serviciu de 8 ore.
Eu doar citesc, iar ceilalți nu citesc.
Uneori citesc și fără pasiune. Azi dimineață citii câteva pagini din Alain Braconnier, Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău.
Încerc să înțeleg stările fetiței mele. Cărțile te îndrumă de la 0 la 12 luni și te învață cum să procedezi de la 3 ani până în adolescență. Eu am nevoie de un îndrumător pentru 2 ani. Vreau să înțeleg isteriile și smiorcăielile fetiței mele. Mă uit de multe ori la ea ca la piramide. Am multe semne de întrebare.
În paginile acestei cărți descoperii ceva, o disimetrie la bebeluși. Fetițele se confruntă cu o disimetrie, contactul adult-prunc, iar băiețeii cu două, adult-prunc, masculin-feminin.
Nu mă ajută această informație, dar cartea promite anumite sfaturi pe care le pot pune în practică, dar după 3 ani.
Iar eu rămân tot singură cu fetița mea de 2 ani. Mărturisesc că mi-e teamă de profesorul care îi sunt. Singurătatea asta în isterii și plânsete mă umple de durere.
O iubesc, dar știu că nu este suficient. Are nevoie de ajutor, iar eu descriu imaginea unui om care cere ajutorul.
Momentan, Mara descrie o piramidă, iar eu o neputincioasă.

14 Comments
  • melciu
    august 6, 2012

    Nu mai tin minte daca ti-am spus despre aceasta. Este una care nu se opreste la 12 luni 🙂
    http://www.librarie.net/carti/75517/Puncte-cotitura-nastere-ani-Dezvoltarea-emotionala-comportamentului-copilului-tau-Berry

    • dunia
      august 6, 2012

      Mersi, o sa caut. Tu o ai?

  • arakelian
    august 6, 2012

    la un moment dat, cartile nu mai stiu sa ma ajute. Ca fiecare copil e unic, fiecare situatie e unica.
    Eu am invatat de la copilul meu. Am invatat despre autonomie, am invatat despre libertate, am invtaat despre restrictii, despre joaca, pictat, colorat, etc .

    • dunia
      august 7, 2012

      Nici nu cred ca o carte ma poate ajuta prea mult, dar ma poate indruma. Mara e unica, dar exista contexte similare in dezvoltarea lor. Si eu am invatat cate ceva de la ea, dar cum am scris in text, eu fiind profesorul, mi-e foarte frica de mine insami.

  • Meet The Sun
    august 6, 2012

    Fina mea imi povestea despre fetita ei de un an jumatate ca cel mai greu lucru la varsta asta e cel in care trebuie sa-si dea seama daca cea mica are nevoie de atentie intr-adevar (de un lucru anume) sau doar „o santajeaza” si pe tema asta face tot tipul de teste gen: smiorcaiala inceteaza brusc cand mama se preface ca a adormit si revine la fel de brusc cand mama se „trezeste”. Practic, cea mica stie ca poate obtine ceva „in plus” daca insista intr-un context in care poate primi acel ceva.

    Nu pot decat sa-ti urez noroc cu descifrarea astui gen de enigme care se vor opri undeva pe la 3-4 ani din cate am observat eu pe la altii. La 4 ani daca inca mai urla prin magazin e clar ca s-a gresit undeva (am vazut si la varste mai mari cand dezvoltau adevarate istericale printre rafturi….)

    • dunia
      august 7, 2012

      Asta e teama mea cea mai mare azi, sa nu gresesc undeva, caci greseala mea o s-o afecteze pe ea in viitor.

  • melciu
    august 6, 2012

    Da eu am. Nu am putut sa ma abtin sa comentez si un comentariu si anume, si eu am vazut urland in magazine, si avand peste 4 ani. Unii mult peste 4 ani 🙂

    • dunia
      august 7, 2012

      Am comandat-o si eu pe net ieri. Mersi.
      La 4 ani ai ai nu mi-as mai permite sa ma plang, caci vina ar fi in intregime a mea.

  • arakelian
    august 7, 2012

    eu incerc sa nu mai judec cazurile de copii. Pt ca am vazut cativa copii cu autism, pt ca am vazut mame singure care nu aveau de ales si luau copil la cumparaturi cand e obosit, pt ca deseori mi-e greu dupa job, fuga la gradinita, menaj, sa reusesc sa fiu tot timpul calma.
    P.S. fiica mea are 4 ani – dar nu imi aduc aminte sa fi avut urlete in magazin. Dar acu 2 ani,a m mai stat noi doua in fund, la negocieri, intre rafturi 😀

    • dunia
      august 7, 2012

      Inseamna ca tu ai reusit.

      • arakelian
        august 7, 2012

        inseamna ca am jonglat bine pana acum.
        Dar oricand pot ceda si eu, oricand imi poate scapa si mie ceva.

  • dunia
    august 7, 2012

    Pentru asta exista scuzele, dar eu cred ca o sa jonglezi la fel de bine ca pana acum.

  • arakelian
    august 7, 2012

    eu voiam sa zic, ca exista oameni care nu pot sa fie perfecti non-stop. Si ca e normal sa avem si caderi. Si eu am caderile mele.

    Vorbeam acu cateva sapt. cu o cunostinta: ea are 2 copii, si isi ingrijeste mama bolnava. Ca sa fie totul sublim, singurul salariu din familie, al ei.. a disparut (era de 2 luni fara job – mi-e si frica sa o intreb daca a reusit sa isi gaseasca ceva). Singurul lucru pozitiv din viata ei: a terminat cu divortul. Ei, la ea ma gandesc, si o inteleg cand a zis ca a urlat la copil in mijlocul magazinului.

    Cand mi se pare ca nu mai fac fata, incerc sa ma gandesc ca se poate si mai rau.
    Si de aceea, cand vad o criza in magazine, mi-e doar mila. Si nu mai acuz parintele – ca eu sigur nu m-as descurca tot timpul, bine.

    • dunia
      august 7, 2012

      Intotdeauna se poate mai rau, se poate mai bine. In general, foarte rar emit judecati la adresa altora, nu zic ca nu o fac, dar ma feresc.
      Cine acuza asemenea crize e foarte probabil sa nu fie parinte. Nu putem face totul bine ca mame, dar noi turnam fundatia, iar la decorat, ei bine, acolo se mai accepta scapari.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
25 − 15 =