Jos o sa public o poveste neispravita, nu am habar cand am inceput-o, fisierul nu are titlu, iar azi, cautand niste filme dadui peste aceste randuri smintite. Nu stiu daca epilogarea este consecinta fireasca, dar ochii de azi nu recunoscura sufletul din acea zi necunoascuta cand m-am asezat sa alcatuiesc sau sa provoc o poveste.
In afara acestei neincheiate scorneli, in liceu am mai scris o cartulie de vreo 100 de pagini A4. Stiu titlul, Aventura de a deveni matur, pompos si plin de afectare, in prezent nu indraznesc sa rasfoiesc acele foi, nici nu cred sa le mai am.
Imi cer scuze pentru limbajul slobod, usor porno. Sa nu o mai lungesc, cateva randuri…

Trebuie sa incetez! Sa incetez sa mai mint! Nemultumirea asta a mea… Ma gandesc la Freud, la introspectie si la cum as putea aplica aceasta metoda sinelui meu. Avort, imediat imi rasuna, cu ecou, pierzania embrionului si a respectului de sine. Pe cine incerc sa pacalesc, nu am pierdut nici un respect de sine. In ziua respectiva, intr-un mai placut, inainte de a lepada ne-fatul, am trecut pe la o biserica si am aprins o lumanare pentru toti ochii cunoscuti care ar putea sa ma surprinda intr-o asemenea clinica. Am plans intr-un decor rece si sangeriu, iar acasa am plecat cu un somoltoc de vata intre picioare. Asta sunt eu, o fata ce a facut un avort. Ah! Si ce ma enerveaza acele smiorcaite ce plang cand zaresc un prunc. Uite, atat ar fi avut si copilul meu! Care copil? Dar tac, caci nu am discutat niciodata cu nimeni despre pacatul meu.
Acum sa nu credeti, cine credeti? Imi imaginez un public judecator, imi este mai usor sa-mi astern astfel gandurile. Revenind, sa nu credeti ca tocmai acest episod mi-a imputit viata, nu, chiar deloc, decizia a fost una corecta si de bun simt, 18 ani nu este varsta nimerita sa aduci pe lume o alta viata. Scarnavia sufletul mi-a dat ghes mai devreme. Am descoperit de timpuriu orgasmul. Prima data la baie, un jet puternic de apa mi-a ajuns intre coapse, provocandu-mi un firicel de placere, si astfel am repetat figura la fiecare baie, bineinteles, intentionat. Neintentia a dus la o excitatie sexuala bezmetica. Azi, la 29 de ani, pot recunoaste ca nici un barbat nu a putut sa-mi pricinuiasca un extaz mai smintit ca jetul de apa. Apoi m-am lasat invinsa de pofte nenorocite. Un catel de plus a urmat jetului de apa. L-am calarit in dupa amieze crude, straine si ireale. Episodul asta l-am pus pe seama unei scene anterioare. Inainte sa merg chiar la scoala, am avut o curiozitate sinistra. Mi-am infipt un cui in fund pentru a observa. Ce? Nici azi nu stiu. Nu vreau sa poposesc pe acest subiect, mi-e rusine, chiar si de foaie.
Tacanelile astea ale mele le-am pus pe seama sufletul meu insolit. Fotografa de meserie. Iar mint, am doar pasiune si un site pe internet. Pe flickr. Nu am lucrat niciodata cu carte de munca, gandul ma oripileaza. Cine ma intretine? Parintii, si sporadic mai scot si eu un banut, mai vand o fotografie, s-a intamplat sa merg si pe la vreo doua nunti. Nu-mi place.
Intamplarile astea indecente sa fie responsabile de insatistactia mea de azi? Ma defineste trivialitatea? Ma gandesc ce raspuns ar da prietenii mei daca ar fi intrebati. Nu ma cunosc, nimeni nu ma cunoaste, nici mama, nici cea mai buna prietena, desi ei asa cred. Haios si trist. Cine ar putea sa aduca in discutie asemenea spurcaciuni? Si de ce m-ar face pe mine confesiune sa ma simt mai bine? M-ar sfredeli atatea perechi de ochi, nu ar indrazni sa vorbeasca, dar mintea lor ar musti de besteleala, nu m-ar mai iubi nimeni, prietenul, prietena, colegii, mama.
Daca ar citi cineva randurile astea…