O sa urmeze un text destul de lung, fata de cum sunt obisnuiti cititorii acestui blog, si atentie, o sa fie scris sub o maxima excitatie emotionala.
Am primit candva saptamana trecuta o invitatie la o conferinta a Consiliului National Femina. Am deschis mailul curioasa si m-am lasat cuprinsa de entuziasm cand am descoperit subiectul conferintei. Mi-a atras atentia unul dintre obiectivele strategice ale proiectului Femina, si anume Proiect de modificare legislativa (propuneri legislative si norme de aplicare pentru modificarea legislatiei pe egalitatea de sanse si gen) realizat si inaintat spre vot Parlamentului Romaniei.
Din auzite, eu stiam ca exista legi pentru cetatean, nu pentru femeie sau barbat. Cum m-am dezobisnuit de a vorbi din auzite, mi-am facut rost de Dreptul individual al muncii si de Codul muncii, si doua zile am rasfoit cele doua carti cautand ceva concret. Am descoperit femininul in legislatie doar cand am citit despre concediul de maternitate.
Azi dimineata, in ajunul conferintei, prietenul meu imi ceru sa-i calc doua camasi. Asta se intampla la 8 jumate. La ora 9 jumatate, aveam programare la manichiurista. In timp ce calcam distrata camasile, bineinteles facand cute, ma intrebam cum ar fi sa-mi desfasor timpul existentei mele intr-o familie in care cuvantul barbatului e lege, in care cuvantul barbatului poate duce spre violenta fizica.
Din nou, lecturile intampina intamplarile din viata mea.
Jostein Gaarder mi-a inlesnit discursul si la ora 11, cand deja completam formularele de participare, eram hotarata sa profit de specialistii de la conferinta intru intelegerea mai buna a unor chestiuni care ma preocupa pe mine.
Eram decisa sa vorbesc in ciuda emotiilor, in ciuda balbaielii, in ciuda rosetii care imi va cuprinde chipul la primul sunet, acela fiind suparatorul „a” cu siguranta.
Moderarea conferintei ii reveni Melaniei Medeleanu, jurnalista la Realitatea TV. Pe parcursul celor 4 ore, au luat cuvantul mai multe personalitati, eu o sa amintesc de doamna conferentiar doctor Reghina Dascal si de Delia Panait, jurnalista, experta in problematica de gen. Amintesc doar de dumnealor printr-o selectie a impresionabilitatii asupra mea.
Incep cu Reghina Dascal.
Doamna profesoara vorbii sensibil si elegant despre discriminarea femeii, caci ceea ce vrea sa constientizeze si sa faca vizibil acest proiect Femina sunt tocmai situatiile de discriminare carora le cad victima in special femeile.
Se aminti de feminismul academic, de limba, care are puterea de a modela realitatea, de femei celebre, de statistici rusinoase ale tarii in ceea ce priveste statutul femeii in societate.
In ce tara e bine sa fii femeie?
Romania ar fi pe locul 41 din 58. Informatia asta ar fi bine sa mai fie verificata.
In aceeasi Romanie, avem doar 10% femei in Parlament.
Imi notai nume de femei celebre, una ar fi Sofia Ionescu Obrezeanu, dar pot scrie texte separat despre ele.
Inainte de pauza, Reghina Dascalu reusi, prin felul in care prezenta femeia discriminata, sa starneasca in mintile femeilor din sala virtutea aceea latenta a femeilor care naste curaj.
O sa iau atitudine, o sa uit pozitia ghiocelului in situatiile in care am dreptate, dar pierd din cauza preferintelor de gen.
Dupa pauza, lua cuvantul Delia Panait.
Bravo Delia Panait pentru intreg continutul prezentarii. Totusi, mie reusi sa-mi creasca tensiunea. Atitudinea domnisoarei sau doamnei, nu am habar, ma duse cu gandul la Grecia antica si la triburile de amazoane. De acord, femeia e discriminata, in societate, in familie, la locul de munca, dar departe antropologia sa-ti demonstreze ca femeia e mai buna ca barbatul. Intr-un anume fel, Delia Panait ii sugera mintii mele ca femeia face toata munca, iar barbatul isi asuma creditele.
Legislativ, si doar asa se discuta azi despre femeie si barbat, nu exista el si ea. Iar in cultura omenirii, diferentele dintre barbat si femeie raman la stadiul de repros. La dreptul natural nu ne bagam, caci ne sta la dispozitie lucrarea lui Darwin, iar selectia naturala este foarte simpla.
Daca iti incepi discursul cu observatia ca Patul lui Procust este plagiat dupa opera unei femei, iti pierzi in fata audientei obiectivitatea.
Acum cand scriam, si formulam aproape inconstient ganduri, ma intrebai: oare ce barbat i-a frant inima?
Repet, felicitari pentru continutul prezentarii si atat. Asemenea atitudine ma indeparteaza clar.
In timpul prezentarilor, reusii sa-mi mazgalesc cu liniute in agenda ceea ce vroiam si eu sa intreb. Ridicai mana de cel putin 3 ori.
Si oful meu, bineinteles ca nu ajunsei sa vorbesc.
Doamna Melania Medeleanu considera ca este mai bine sa puna ea prima intrebare si nu publicul, iar apoi sa faca schimb de pareri intre ei, psihologul, secretarul de stat, sociologul, jurnalistul, directorul executiv.
Ma intreb ce nevoie au mai avut atunci de participanti!?
As fi vrut si eu sa-mi raspunda un specialist la ceea ce ma framanta pe mine. Se atrase atentia de foarte multe ori in timpul conferintei asupra conflictului dintre viata personala a femeii si cariera. Ce se intampla dupa ce nasti.
Eram si eu curioasa sa ascult un specialist cum imi explica tensiunea care se isca intre ceea ce simtim si ceea ce gandim atunci cand devenim mame si ne reluam locul pe piata muncii.
Din punctul meu de vedere, femeile dau prilej sa fie discriminate tocmai din cauza acestei tensiuni. Daca stam acasa cu copilul, tanjim dupa munca noastra, la munca, ne simtim prost ca nu petrecem timp cu copilul. Cum putem sa impacam aceasta tensiune?
Ca femeie educata, stiu ce inseamna feminismul asa cum il preda doamna Dascal la cursuri, am invatat de Simone de Beauvoir si Al doilea sex. Cunosc cui datoram imaginea femeii preluata de Biblie, lui Aristotel, reusesc sa ma detasez de stereotipii si sa gandesc singura, caci am parasit zona de confort a gandirii-cliseu si totusi unele mamici m-au facut sa ma simt prost ca uneori aleg sa stau departe de fata mea.
Ma intorsei acasa cu aceleasi chestiuni neclare, dar cu mai multa informatie despre statutul femeii in Romania.
Ma bucur ca am fost invitata, saru mana Alexandra Chiorean, dar imi pare nespus de rau ca pentru a nu stiu cata oara constat ca oamenilor nu li se permite sa vorbeasca, ci sunt necesari pentru auditoriu.