Proiectul Femina si triburile de amazoane

De 21 mart., 2012 18 No tags

O sa urmeze un text destul de lung, fata de cum sunt obisnuiti cititorii acestui blog, si atentie, o sa fie scris sub o maxima excitatie emotionala.
Am primit candva saptamana trecuta o invitatie la o conferinta a Consiliului National Femina. Am deschis mailul curioasa si m-am lasat cuprinsa de entuziasm cand am descoperit subiectul conferintei. Mi-a atras atentia unul dintre obiectivele strategice ale proiectului Femina, si anume Proiect de modificare legislativa (propuneri legislative si norme de aplicare pentru modificarea legislatiei pe egalitatea de sanse si gen) realizat si inaintat spre vot Parlamentului Romaniei.
Din auzite, eu stiam ca exista legi pentru cetatean, nu pentru femeie sau barbat. Cum m-am dezobisnuit de a vorbi din auzite, mi-am facut rost de Dreptul individual al muncii si de Codul muncii, si doua zile am rasfoit cele doua carti cautand ceva concret. Am descoperit femininul in legislatie doar cand am citit despre concediul de maternitate.
Azi dimineata, in ajunul conferintei, prietenul meu imi ceru sa-i calc doua camasi. Asta se intampla la 8 jumate. La ora 9 jumatate, aveam programare la manichiurista. In timp ce calcam distrata camasile, bineinteles facand cute, ma intrebam cum ar fi sa-mi desfasor timpul existentei mele intr-o familie in care cuvantul barbatului e lege, in care cuvantul barbatului poate duce spre violenta fizica.
Din nou, lecturile intampina intamplarile din viata mea.
Jostein Gaarder mi-a inlesnit discursul si la ora 11, cand deja completam formularele de participare, eram hotarata sa profit de specialistii de la conferinta intru intelegerea mai buna a unor chestiuni care ma preocupa pe mine.
Eram decisa sa vorbesc in ciuda emotiilor, in ciuda balbaielii, in ciuda rosetii care imi va cuprinde chipul la primul sunet, acela fiind suparatorul „a” cu siguranta.
Moderarea conferintei ii reveni Melaniei Medeleanu, jurnalista la Realitatea TV. Pe parcursul celor 4 ore, au luat cuvantul mai multe personalitati, eu o sa amintesc de doamna conferentiar doctor Reghina Dascal si de Delia Panait, jurnalista, experta in problematica de gen. Amintesc doar de dumnealor printr-o selectie a impresionabilitatii asupra mea.
Incep cu Reghina Dascal.
Doamna profesoara vorbii sensibil si elegant despre discriminarea femeii, caci ceea ce vrea sa constientizeze si sa faca vizibil acest proiect Femina sunt tocmai situatiile de discriminare carora le cad victima in special femeile.
Se aminti de feminismul academic, de limba, care are puterea de a modela realitatea, de femei celebre, de statistici rusinoase ale tarii in ceea ce priveste statutul femeii in societate.
In ce tara e bine sa fii femeie?
Romania ar fi pe locul 41 din 58. Informatia asta ar fi bine sa mai fie verificata.
In aceeasi Romanie, avem doar 10% femei in Parlament.
Imi notai nume de femei celebre, una ar fi Sofia Ionescu Obrezeanu, dar pot scrie texte separat despre ele.
Inainte de pauza, Reghina Dascalu reusi, prin felul in care prezenta femeia discriminata, sa starneasca in mintile femeilor din sala virtutea aceea latenta a femeilor care naste curaj.
O sa iau atitudine, o sa uit pozitia ghiocelului in situatiile in care am dreptate, dar pierd din cauza preferintelor de gen.
Dupa pauza, lua cuvantul Delia Panait.
Bravo Delia Panait pentru intreg continutul prezentarii. Totusi, mie reusi sa-mi creasca tensiunea. Atitudinea domnisoarei sau doamnei, nu am habar, ma duse cu gandul la Grecia antica si la triburile de amazoane. De acord, femeia e discriminata, in societate, in familie, la locul de munca, dar departe antropologia sa-ti demonstreze ca femeia e mai buna ca barbatul. Intr-un anume fel, Delia Panait ii sugera mintii mele ca femeia face toata munca, iar barbatul isi asuma creditele.
Legislativ, si doar asa se discuta azi despre femeie si barbat, nu exista el si ea. Iar in cultura omenirii, diferentele dintre barbat si femeie raman la stadiul de repros. La dreptul natural nu ne bagam, caci ne sta la dispozitie lucrarea lui Darwin, iar selectia naturala este foarte simpla.
Daca iti incepi discursul cu observatia ca Patul lui Procust este plagiat dupa opera unei femei, iti pierzi in fata audientei obiectivitatea.
Acum cand scriam, si formulam aproape inconstient ganduri, ma intrebai: oare ce barbat i-a frant inima?
Repet, felicitari pentru continutul prezentarii si atat. Asemenea atitudine ma indeparteaza clar.
In timpul prezentarilor, reusii sa-mi mazgalesc cu liniute in agenda ceea ce vroiam si eu sa intreb. Ridicai mana de cel putin 3 ori.
Si oful meu, bineinteles ca nu ajunsei sa vorbesc.
Doamna Melania Medeleanu considera ca este mai bine sa puna ea prima intrebare si nu publicul, iar apoi sa faca schimb de pareri intre ei, psihologul, secretarul de stat, sociologul, jurnalistul, directorul executiv.
Ma intreb ce nevoie au mai avut atunci de participanti!?
As fi vrut si eu sa-mi raspunda un specialist la ceea ce ma framanta pe mine. Se atrase atentia de foarte multe ori in timpul conferintei asupra conflictului dintre viata personala a femeii si cariera. Ce se intampla dupa ce nasti.
Eram si eu curioasa sa ascult un specialist cum imi explica tensiunea care se isca intre ceea ce simtim si ceea ce gandim atunci cand devenim mame si ne reluam locul pe piata muncii.
Din punctul meu de vedere, femeile dau prilej sa fie discriminate tocmai din cauza acestei tensiuni. Daca stam acasa cu copilul, tanjim dupa munca noastra, la munca, ne simtim prost ca nu petrecem timp cu copilul. Cum putem sa impacam aceasta tensiune?
Ca femeie educata, stiu ce inseamna feminismul asa cum il preda doamna Dascal la cursuri, am invatat de Simone de Beauvoir si Al doilea sex. Cunosc cui datoram imaginea femeii preluata de Biblie, lui Aristotel, reusesc sa ma detasez de stereotipii si sa gandesc singura, caci am parasit zona de confort a gandirii-cliseu si totusi unele mamici m-au facut sa ma simt prost ca uneori aleg sa stau departe de fata mea.
Ma intorsei acasa cu aceleasi chestiuni neclare, dar cu mai multa informatie despre statutul femeii in Romania.
Ma bucur ca am fost invitata, saru mana Alexandra Chiorean, dar imi pare nespus de rau ca pentru a nu stiu cata oara constat ca oamenilor nu li se permite sa vorbeasca, ci sunt necesari pentru auditoriu.

18 Comments
  • Meet The Sun
    martie 23, 2012

    La urmatoarea conferinta te inscrii pe lista luarilor de cuvant, prezentarilor si astfel sigur vei apuca sa vorbesti. In general, am observat ca vocile delicate nu „apuca” sa vorbeasca…

    • dunia
      martie 23, 2012

      In schimb a vorbit o doamna, care la o conferinta despre discriminare, ea a dat exemplu de discriminare cu urmatoarea afirmatie: „i-am multumit lui Dumnezeu ca nu sunt mama de fata, ci de flacai”.
      Mama respectiva vroia sa afle cine ii protejeaza ei copiii in spatiul public de discursurile celorlati copii, bone sau bunici.
      Da, ea a avut intr-adevar ceva de zis.

      • Meet The Sun
        martie 23, 2012

        Am un cuvant pentru multi adulti ai vremurilor noastre ce bucurandu-se de trendul de independenta si de faptul ca netul i-a scolit in ale vietii, si cuvantul e: casanti. Mi-ar fi placut sa cred ca doar cei mai in varsta sunt uneori asa datorita mentalitatii asezate de-alungul anilor, insa nu prea mai e… Prea stresati ca sa mai recunoastem, sa acceptam, sa cedam? Probabil.
        Dar sigur suntem prea grabiti ca sa mai ascultam mesajele asezate, unde lipsa aplombului ne saboteaza interesul. Cu toate astea, mesajele ajung atata timp cat cei care le impartasesc cu abandoneaza lupta de a o face mai departe chiar daca prima impresie e ca n-au fost auziti.

        Din aceeasi serie dar oarecum offtopic, dupa atatea postari de-ale tale pe care le-am digerat mai ales in-afara citirii lor, am sarbatorit primavara purtand fusta trei zile din cinci (ieeei! si nici n-a fost rau!), iar pentru maine seara la un concert de pian am pus deoparte nicste tocuiri mai inalte. Cat despre emotiile inerente, nu ma pot pregati de-ajuns…

  • Dan
    martie 23, 2012

    Daca vorbim de feminism, de ce i-ai calcat amicului camasile? E treaba de femeie? Si cucu te în plus…
    Calcatul corect al unei camasi ia 10 minute maximum, unui barbat zic.
    Iar tensiunea se împaca stând cu copilul, daca poti.

    • dunia
      martie 23, 2012

      @Dan

      Feminism nu inseamna sa refuzi o rugaminte a barbatului cu care imparti perna, feminism inseamna sa-ti poti negocia activitatile casnice.
      Daca nu as fi avut timp, el ar fi trebuit sa inteleaga si nu sa nu se ofenseze.
      Cum sa impaci astfel tensiunea cand stand cu copilul tanjesti dupa munca ta?

    • homo sapiens
      martie 27, 2012

      De ce sa fim egali?
      Fizic (forta) nu suntem egali ! La capacitate craniana nu suntem egali ! Inclusiv creierul nu-l oxigenam la fel (capacitate toracica mai mare la barbat) ! La motricitate nu suntem egali !
      De ce sa avem egalitate la sanse? Pe ce se bazeaza aceasta cerere?
      Egalitatea la sanse (Feminismul) in contextul asta pare desprins/a din comunist – toti cetatenii sa fie egali !
      Plecand de la farama: „In imputitul asta de capitalism doar femeile se mai descurca” – mi se pare mie sau egalitatea la sanse a fost deja impartita? ex: Daca directorul/managerul unei firme e barbat, cine crezi ca are sanse mai mari de realizare: barbatul sau femeia?
      De ce stai departe de fetita ta? Doar lucrezi de acasa, nu? Atunci de ce tensiune vorbim?
      Toate cele bune !

      • dunia
        martie 27, 2012

        Fizic nu suntem egali, tautologie si selectie naturala, stiu si eu si toata lumea despre Darwin.
        Capacitatea craniana? Sunt oarecum impresionata. Poate imi recomanzi niste studii legate de acest subiect.
        Trebuie sa avem egalitate de sanse datorita faptului ca toti suntem fiinte, gandim si simtim, formulam altfel.
        Am amintit de amazoane, te-ai simtit dator sa vii cu exemplul misoginului?
        Felicitari, acum exista ambele situatii de ASA NU.

        Lucrez acasa, da, dar calatoresc mult, si uneori fetita ramane acasa.

      • homo sapiens
        martie 28, 2012

        A iti prezenta diferentele genetice intre femei si barbati, situatia din societatea (romaneasca) actuala si a te face sa intelegi ca, pentru moment, feminismul e o utopie nu ma face misogin ! E doar o sageata care nu si-a atins tinta 🙂 Sunt convins ca nu e prima si nici ultima ! Vei mai rata si in viitor, ca doar oameni suntem ! Si aici vine partea amuzanta: nici macar la greseli nu suntem egali :)))
        Ar trebui sa stii ca in medie capacitatea craniana la barbati este de 1534 cmc si de 1304 cmc la femei (facea parte din curicula scolara la anatomia de clasa a VIII-a. Daca totusi clasa a VIII-a n-a avut efectul scontat de dascalii nostri, atunci poti sa arunci o privire pe http://www.unibuc.ro/CLASSICA/taranoastra/cap16.pdf). Ar trebui…
        E bine ca poti calatori mult !
        OZB.

      • iona
        aprilie 24, 2012

        hei, pe eroarea asta de calcul s-a cladid misoginismul in ultimii 150 de ani de cand si-au dat seama ca si femeia are organe reproductive. te rog, iesi putin din pseudo-stiinta si macar apropie-te de stiinta. chiar cu riscul de a crede prea tare in ea.

  • dunia
    martie 23, 2012

    @Claudia

    Sa ma scuzi ca lasai comentariul intreg, dar prea fu frumos, prea imi facu pielea de gaina si prea ma mandresc cu el ca sa-l pastrez numai pentru mine.
    Felicitari si sa o tii tot asa.

    Acum sa revin la subiectul acestui text, care oarecum se leaga, cum observasi si tu, iti marturisesc ca nu prea stiu ce sa mai zic fara sa par eu insami nebuna.
    Nu am habar si nici interes sa cunosc motivele pentru care o femeie pana in 40 de ani ajunge sa faca asemenea afirmatii, si nici nu vreau sa-i gasesc scuze.
    Pur si simplu imi permit sa nu o plac si sa o desconsider ca om educat.

  • Vladimir B.
    martie 24, 2012

    stilul „nesimţirii moderatorului” a fost impus la noi de ceva vreme, din cîte-mi amintesc, de Stelian Tănase, care vorbea peste invitat mereu! Cel mai frapant moment a fost atunci cînd Herta Mueller a fost invitată ca să…vorbească tot Tănase! Asta încă pe vremea cînd personalitatea ei nu fusese umbrită de Premiul Nobel.
    Dar chiar şi peste vocea lui Tănase, mi-am dat seama cît de minunat poate vorbi româneşte un neamţ/şvab…
    Deci, dacă şi Herta Mueller nu era un orator de ascultat, ce să mai vorbim despre alţii?!?

    • dunia
      martie 26, 2012

      🙂 In cazul asta, despre mine.
      De Melania Medeleanu pot sa inaintez doar ipoteza comoditatii, mai comod sa pun eu intrebarile, altfel pot controla constructia si directia subiectului discutat.

  • dunia
    martie 28, 2012

    @homo sapiens

    In lumea din capul tau, se poate sa fii un subiect grozav, dar eu clar nu sunt obiectul tau.
    Cine imparte altfel lumea imi este si mie clar ca sagetile bunului simt nu-si ating tinta.

  • homo sapiens
    martie 29, 2012

    Clear as mud !
    Cam asa se traduce raspunsul tau.

  • Delia Panait
    aprilie 23, 2012

    HA! Buna critica – asa e…ma cam infierbant cand vorbesc despre inegalitati flagrante, dar ignorate de societate (sunt si eu la inceput si trebuie sa mai invat sa ma temperez;).)
    Cu toate astea si cu toata admiratia pentru interesul tau asupra temei: – n-am sustinut si nu voi sustine ca barbatii isi iau toate meritele. Problema e ca ei au acces mai usor la aceste „merite”, iar femeile nu vad asta – atat!
    Sunt totalmente PRO parteneriat inter-gender. (altfel spus familia parteneriala, familia echipa. NU – FAMILIA ” EL CAP SI EA…prin casa”.)
    In ceea ce priveste dilema „Patul lui Procust”, iti recomand volumul
    :http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/fotografie-de-grup-cu-scriitoare-uitate:-proza-feminina-interbelica-269/ . O lucrare la care autoarea a lucrat 10 ani – prin arhivele nationale. Aici scrie (si dovedeste) ceea ce eu am sustinut.
    Cu drag si cu respect,
    Delia Panait – Asociatia FRONT

    • dunia
      aprilie 23, 2012

      Multumesc frumos pentru cele cateva randuri, apreciez mult, mai ales lamuririle.

  • maria
    aprilie 24, 2012

    foarte buna intrebarea pe care n-ai mai apucat sa o pui. m-a chinuit si pe mine mult tensiunea si, recunosc, dupa 11 ani, inca nu am raspuns. doar ca intre timp am aflat cauzele: norma sociala proclama maternitatea dar nu o valorizeaza. asta inseamna ca suntem „datoare” (cui?) sa facem copii, iar recompensa trebuie sa ne-o gasim in dragostea copiilor, sustinerea financiara este egala cu 0 pentru cresterea si educarea copiilor, scolile sunt vai si amar, hainele foarte scumpe, intretinerea la fel ca pentru un adult, mancarea proasta, agresiva si, iar, scumpa. odata ce devii mama ‘trebuie’ sa te abandonezi pe tine astfel incat atat tu cat si copilul sa supravietuiti in mecanismul numit societate. din nefericire barbatii o conduc (politic, financiar) si de aceea reglarea reproducerii si a educatiei, desi e pe umerii femeilor, nu este in mainile lor.
    scuze pentru amaraciunea cuvintelor. tensiunea de care vorbesti imi este familiara si nu am alta solutie decat cuvintele. femeile trebuie sa fie mult, mult mai treze si sa vada felul in care barbatii din spatiul public ne fura dreptul de a fi (sau a nu fi) mame, intr-un fel sau in altul. cand spun barbati nu generalizez, ci vorbesc de patriarhat, de sistemul care pune la rang inalt concurenta, competitia si ierarhia, jignind si privind nepasator la cei mai slabi, mai vulnerabili. si ce este mai vulnerabil decat un copil si mama sa?

    • dunia
      aprilie 24, 2012

      Nu aveti de ce sa cereti scuze, va inteleg. Iar pentru amaraciunea unei mame nu prea este leac, doar afectiunea copiilor alina.
      Citesc si tot recitesc ce ati scris, mai ales fraza asta: „reglarea reproducerii si a educatiei, desi e pe umerii femeilor, nu este in mainile lor”.
      Ce bine ati reusit sa formulati frustrarea si neputina oricarei mame din lumea asta. Multumesc ca mi-ati completat textul.
      Patriarhatul, ca oricare alta forma de conducere coercitiva, ar trebui sa fie inlaturat.
      Si nimic in lumea asta nu e mai vulnerabil decat un copil si mama sa, absolut nimic.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
15 × 17 =