Mi-am achizitionat de curând un volum de versuri de Mircea Dinescu. In dimineața asta citii câteva poeme.
Pun și pe blog o poezie.

covrig ceresc

de-o viață poate sau de-o săptămână
moartea mă poartă ca pe-un ceas la mână,
m-ascultă la ureche și-mi întoarce
arcul din fir netrebnic tors de parce.
nimeni nu-ntreabă cum se naște ora
care-i a nimănui și-a tuturora
vândută ieftin pe creițari sau leva
de-un țap cu-nalte studii la geneva.
și înțeleg deodată ce e timpul:
un sfânt ce-și molfăie, de foame, nimbul.

O să mă distrez și cu o analiză pe text, nu am mai făcut demult. Dacă cineva mai găsește interesantă o asemenea distracție, nu ezitați, scrieți, și o să ne luptăm în interpretări literare.