Gustav Meyrink, Golem

La varsta de 24 de ani, scriitorul Gustav Meyrink are o tentativa de sinucidere, dar in timp ce se pregatea sa sfarseasca cu viata, o brosura ii este strecurata pe sub usa, avand titlul de Viata dupa moarte. Urmarile acestui episod au dus la numeroase studii de literatura oculta.
In Golem, scriitorul incearca o comunicare cu ajutorul cabalei, deprinsa din Cartea lui Zohar sau Cartea Stralucirii.
Subiectul romanului nu ii este refuzat crestinului, dar cu certitudine ridica un zid inaintea celui necunoscator. Informatiile privind viata din ghetou a evreilor ramane in umbra, deoarece te simti un ageamiu in fata atator simboluri iudaice.
Primesti si receptezi nu doar informatie, ci si chestiuni spirituale.
Primul capitol, intitulat Somn, se rezuma doar la o intrebare: Cine-i „eu” acum? Eu poate fi chiar Dumnezeu, conform literaturii kabbalistice. Personajul nostru se trezeste in sfarsit, nu din cearsafuri, ci din adancurile Sinelui.
Mai departe, naratorul ne asigura de starea de veghe: iata-ma dintr-o data…
Ni se spune o poveste, ni se ofera o interpretare.
Athanasius Pernah vine sa se desfasoare pe sute de pagini, se tese din povesti exterioare, intrigi feminine si legende iudaice.
Urmarirea acestui personaj, periplul lui prin ghetou, la suprafata lui sau in subteranele lui, nu este nici veghe, nici, somn, nici visare ne asigura Meyrink.
Athanasius Pernah ofera multiple imagini ale sinelui: slefuitor de geme, binefacator, golem, intruchiparea celui de-al 7-lea patriarh, Enoh. Cu el, scriitorul isi ajuta constiinta sa se impace cu minunea. Se diseca pe foaie, isi epuizeaza eul, il curata de egoism cu unicul scop de a atinge calea spirituala, aceea de a trai pentru a darui.