De mult timp mi-a lipsit un program pentru seara de sambata, nu si aseara. Sambata asta, pana in miezul noptii ei, am frunzarit carti la libraria Cartea de nisip si am ascultat cativa scriitori invitati sa citeasca din operele lor. Proza si poezie.
La inceput, Radu Pavel Gheo.
Fragmentul pe care a ales sa-l impartaseasca cu cei prezenti mi-a revenit ca un shot, drogul fiind amintirea postcomunista. Cei nascuti in anii 60 sau 70 duc mai departe in perioada facebook aduceri-aminte despre chiloti tetra, embargou sau snicarsi.
Dupa stangace aplauze, intr-o deruta daca se aplauda sau nu, s-a asezat la microfon Bogdan Munteanu. Acesta, dupa o povestire putin sumbra, putin peste cadrul experientei, a avut audienta cu o alta povestire unde a satirizat delicios obiceiurile nuntii romanesti oficiata la mall.
Adela Dragomir, cu pronuntia ei velara, mi-a purtat mintile in inchipuiri serafice. Poti intelege rebeliunile oamenilor si printr-o imagine a aripilor pe care le purtam in spate, aripi mai mari ca trupurile noastre. Astfel ajungem sa ne calcam unii pe altii.
La final, Tudor Cretu.
Dintre toti, la Tudor Cretu sa mi se scuze subiectivismul. Am lucrat impreuna, intr-un interval scurt sau foarte scurt. Oricat ii apreciez stralucirea mintii si umorul distins, nu-i pot accepta caracterul.
Nu-mi place.
Separ totusi opera de om. Am ras copios cand a citit fragmentul ales pentru lectura. In senzatia antipatiei pentru om, i-am simtit forta narativa.
La final, ropot de aplauze.
M-am indepartat silentios si imediat ce am pasit in racoarea miezului de noapte, am inceput sa transform totul in poveste.
Sambata seara, un shot de literatura.