A face o facultate inseamna a te specializa intr-un anumit domeniu, ca idee pricipala, subsidiar, inalta institutie munceste si la elementul uman. Colegii de an, de camera, de bairam se fac si ei responsabili la un anumit nivel de educatie. Nivelul acesta se intampla uneori sa te ajute in viata mai mult ca specializarea.
In capul meu, anii petrecuti intr-o universitate ar trebui sa exploateze si sa desavarseasca placerea fiecarui student, alegerea facultatii sa decurga firesc dintr-o aptitudine sau talent si nu din constrangere.
Am cunoscut in timpul facultatii si dupa terminarea ei, studenti din vise de parinti. Visele si datoria de a continua o istorie a familiei au reusit uneori sa produca niste eterni studenti.
Astfel, facultatile au primit fortat un rol de tortionar.
Iar mie imi pare rau, caci eu am iubit si iubesc sa invat. Si imi pare rau cand am parte de fragmente absurde in viata din cauza presiunii sociale.
De curand, o mama mi s-a plans de fiul ei, flacau care nu a luat bacalaureatul si nu doreste in ruptul capului sa mearga la o facultate.
Uzand de toata carisma de care dispun, am pledat pentru flacau. L-am felicitat pentru curajul de a spune nu in fata chipurilor care judeca, dar nu alinta. I-am raspuns mamei calma si zambitoare ca e foarte bine ce se intampla, sa se ocupe sa ia bacalaureatul, iar apoi sa-l inscrie la un curs unde poate invata o meserie.
Un curs de cateva luni nu e totuna cu o facultate de patru ani. Investesti fara pierdere.
Sustin astfel fiecare liceean care nu-si doreste sa urmeze o facultate, facultatea te infrumuseteaza si innobileaza doar daca deja esti frumos si nobil, facultatea nu inventeaza nimic, doar desavarseste.
Intrebarea este, iti doresti facultatea ca accesoriu sau ca meserie?