studentul Actual

IMG_5193În ultima lună am tot dat nas în nas cu dezamăgirea, dezamăgirea profesorilor. Elevii și studenții de azi nu mai citesc.
Nu îi mai pot face să citească câteva pagini dintr-o carte, o carte citită nici nu mai îndrăznesc să spere, de pretins nici nu poate fi vorba.

Asta ar fi teza despre citit.

O antiteză, a unei tinere femei, femeia care îngrijește acest blog, ar conține următoarele mărturisiri.

Acum nouă ani, când am terminat eu facultatea, am ascultat la un curs diagnosticul unui profesor despre generația mea: suntem cea mai obosită generație.
Colegii mei, unii, aici lucrăm fără a generaliza, își scoteau comentariile la cărți de pe internet. Nu aveam acces nelimitat la internet, dar am experiența epocii internet-cafe-urilor.
În prezent, profesorii ne consideră o generație bună prin comparație cu studenții de azi.

Rândurile de mai sus nu reprezintă o antiteză, dar aș putea corecta prin următoarea afirmație: tinerii citesc, citesc acum, au citit întotdeauna și o vor face și în viitor.

Ceva s-a schimbat totuși.

Da, s-a schimbat.

În primul rând s-a mărit numărul de studenți. Oricine face facultate. Obținem diplome fără pasiune, fără vocație, fără inteligență. Le obținem din nevoia de a ne alinia unor aberante cerințe ale societății.

În al doilea rând, a dispărut frica de profesor, de râsul lumii, de restanțe, de părinți. Individul s-a afirmat puternic în ultimii ani. Personal mă bucur de această a doua observație, de această transformare. Nu mă bucură interpretarea acestei afirmări a individului, dar mă entuziasmează pierderea puterii profesorului asupra psihicului elevului și studentului. Eu constitui un exemplar schilodit psihic și sufletește de profesori care nu au ce căuta în învățământ.

În al treilea rând, informația. Accesul la informație e copleșitor. Internetul a detronat exclusivitatea profesorilor la cunoașterea pe un subiect. Aici o să-l amintesc pe Noica. În sfârșit s-a ajuns la îndemnul lui, profesorul să fie un mijlocitor între student și sinele acestuia.
Oricâtă informație avem la dispoziție, nu o putem gestiona corect și educativ. Se impune profesorul ca mijlocitor între studenți și cantitatea de informație.

Am identificat deja o nevoie, nevoia de profesor, dar nu de un profesor justițiar, ci de un profesor capabil să înțeleagă nevoile studentului actual.

Reiau teza profesorilor dezamăgiți. Studenții nu mai citesc.

Dar ce faceți voi, domnilor profesori, pentru a citi cei tineri?

Veniți cu două foi A4 de bibliografie? Cu cataloage pline de titluri cu foarte multe cuvinte necunoscute? Pretindeți un interes și o sete de cunoaștere?

Există și interes, există și sete de cunoaștere, dar s-a schimbat prezentarea. Și domnii profesori primesc acum lucrări scrise pe calculator, nu de mână.

Fix în acest moment risc să-mi anulez tot discursul printr-o lipsă, lipsa unei soluții. Nu dețin așa ceva. General și obiectiv știu ce trebuie făcut. Am și început deja cu identificarea nevoilor și am stabilit că este nevoie de profesor ca mijlocitor.

Apoi să se identifice celelalte nevoi ale studentului actual, cu accent pe actual, o să-l scriu cu majusculă, Actual.

Cu nevoile identificate, numite, există șanse reale de a provoca studentul Actual să citească. Poveștile nu s-au schimbat, iar fascinația se dezlănțuie acum, ca și în anii pe care profesorii îi consideră de glorie.

Cu drag, pentru studentul Actual în care am încredere.

8 Comments
  • Maria Itu
    martie 16, 2015

    Elevii nu mai citesc pentru că, încă din clasele mici, lectura este impusă şi nu recomandată, aşa cum ar trebui. Se merge pe principiul că „dacă nu citeşti, ai 4”, iar elevul, de frica unei note proaste, citeşte. Din acest motiv, majoritatea asociază cărţile cu şcoala şi le consideră plictisitoare şi, tot din acelaşi motiv, autori precum Marin Preda sau Mircea Eliade ajung să fie batjocoriţi şi desconsideraţi. Deşi cărţile se adresează tuturor, ele nu sunt accesibile tuturor, aşa cum nici elevii nu sunt egali din punct de vedere al capacităţii intelectuale şi al cunoştinţelor. Totuşi, programa impune lecturarea aceloraşi cărţi de către toată lumea, deşi nu sunt pe înţelesul tuturor. Acest aspect este un mare minus al sistemului nostru de învăţământ, printre altele, şi este principala cauză a faptului că România se situează pe ultimul loc din Europa în ceea ce priveşte lectura. Anii trec, programa şi metodele de predare rămân aceleaşi, iar generaţiile devin din ce în ce mai inculte.

    • dam167
      martie 18, 2015

      Eu cred că prea le bagi pe toate în aceeași strachină. Programa nu impune, ci cere, prin evaluări. Profesorii pot face orice, dar evaluarea se face tot după programa aprobată – prin evaluare înțeleg atât notele din timpul anului, cât și evaluările naționale (bacalaureat de exemplu).

      Dacă lecturile ar fi recomandate, chiar nu ar citi nimeni cărțile alea.

      De ce sunt inculți? că nu știu când i-a biruit Ștefan pe turci? că n-au cultură generală? că nu au reținut acele elemente înguste pe care le numim noi minim necesar? Mi se pare mai normal să înțelegi de ce plouă afară decât să știi că masa tăcerii e la Tg. Jiu. A, și că podul lui Apolodor e la Drobeta – că tot e autoarea blogului de acolo. Sau că războaiele daco-romane fură în 101-102 și 104-105 și că așa ne-am născut noi românii, lucruri pe care nu le mai crede nimeni?! Uită-te la ăia mai în vârstă, știi tu, ăia culți, ca să vezi ce ideologie au și ai să înțelegi că ceea ce înțelegem noi prin cultură nu ne ajută să evoluăm în epoca modernă.

  • arakelian
    martie 17, 2015

    ai punctat cateva probleme ale societatii romanesti actuale:
    -se face prea usor o facultate
    -frica de profesor (frica e un mod bolnav de control/convingere, nu are ce cauta la un tanar!)
    -excesul de informatie (lucru realmente f. bun)

    Dar cititiul se invata din copilarie, din familie. Educatia vine din familie. Scoala doar ar trebui sa ghideze.

    Starea actuala e o consecinta a mai multor factori, unii ii vedem dar nu pe toti. Da, o problema o prezinta abordarea la scoala din primele clase, dar si familia care ia in deradere, sau prietenii etc.

    Si daca tinerii nu citesc? Daca nu au rabdare sa citeasca o carte? Am colegi care nu au citit de 10-20 ani nici macar o carte. Se pregatesc tehnic si sunt foarte buni profesionisti, au o gramatica ireprosabila, un vocabular satisfacator, cunosc 2 limbi straine, stiu sa caute o informatie rapid si daca ar fi nevoie sa aprofundeze, ar citi mai mult, dar nu au nevoie.

    Acum vreo 10 ani un tip mi-a zis ca pierd timpul citind. Atunci m-am ofticat, m-a deranjat, uite ca inca ma roade acea remarca.
    Si da, sunt oameni normali care isi petrec viata ne-citind.

    • dam167
      martie 18, 2015

      Tinerii citesc. Toți citim. Citesc ce scrii tu, citesc articole, citesc tot felul de prostii în decursul unei zile. Comentăm, schimbăm idei, emitem păreri, de ce nu vezi asta ca fiind ceva pertinent? Trebuie neapărat să legi povestea lui Duliu Zamfirescu? Beletristica te ajută dacă ai câștigat ceva din experiența cititului, dacă te face să înțelegi anumite lucruri sau dacă ți-a îmbogățit cu ceva existența. Altfel, da, e pierdere de vreme. Văd oameni care nu citesc pentru a aprofunda niște pasiuni ci doar citesc, că pe ei cititul îi pasionează.

  • abisurile
    martie 17, 2015

    Multe s-au schimbat „de cand …” „Noi” – adica astia de peste 40 – suntem generatia „stim unde sa cautam”. Pe vrmeea nostra nici vorba de Internet. Abia daca erau ceva PC-uri si alea la inceput. Profesorul era „sfant” pentru ca era singurul detinator. Acum pare-se ca-i fix pe dos. Greu, foarte greu. Mai ales ca la varsta „aia” nu prea stii exact ce si cum. N-am raspunsul, am doar intrebari. Dar „doar intrebarile” pot fi cheia. Asa am invatat de profesorii „de atunci”.

    • dam167
      martie 18, 2015

      Ăștia care știm să căutăm, atunci când e nevoie, mergem la bibliotecă și scoatem de acolo niște cărți prăfuite. Dacă nu le găsim, avem un prieten care știe și el să caute și ni le împrumută. Apoi găsim. Victorioși. Și constatăm că e învechită informația, că sunt alte publicații, edituri, jurnale, conferințe, întruniri etc. care pun altfel problema. Și apoi concluzionăm că laaaaasă, tot normele rusești sunt baza. Treaba asta nu te pune deloc pe gânduri?

  • dunia
    martie 18, 2015

    @Maria

    Există în școli lecturi obligatorii, Maria. Fără ele nu există suport sau material de studiu. Asta pe partea de literatură. Ai subliniat pertinent problemele cu care se confruntă sistemul, eu aș avea o rugăminte, să ne reamintim, să ne repetăm că educația este un parteneriat, la început, în școala primară între părinți și învățători, apoi între elevi sau studenți și profesori.

    Doar așa putem să obținem o educație performantă.

    @arakelian

    Eu îndemn pe oricine să-și facă bibilotecă în casă, să pășească în librării cu pruncii, să-i înconjoare de obiect înainte să se dezvolte plăcerea de a citi.

    @abisurile

    A pune întrebarea potrivită aduce răspunsurile cele mai potrivite.

    • arakelian
      martie 19, 2015

      iar eu am ajuns in punctul cand nu mai vreau biblioteca in casa (mi-e lene de sters praf si curatat si ambalat si mutat), asa ca mergem la biblioteca, ca fetele imprumutam carti si returnam.
      Mi-am luat kindle.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
23 − 11 =