Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "abdomen"

Oversharing. O fac, pur și simplu pot

De 8 oct., 2021 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

A fost Mosorescu câteva zile pe la Timișoara. Mi-a adus niște poze vechi. Pentru mine pare cumva ieri, dar realizez că experiența vieții în anul 2005 a intrat în faza de vechi. Mă străduiesc să mă port conform anilor din buletin, dar adevărul este că descriu o disonanță temporală. Sunt o femeie de 38 de ani. Arăt ca o femeie de 38 de ani. Gândesc pe alocuri ca un adult. Sufletește mă pregătesc să ies de la școală, să mă văd cu fetele, să râd și să povestim nimicuri cu iz important.

Cu Mateiu bebeluș, am căutat pozele cu Mara bebeluș. După ce m-am extaziat ca orice mamă la chipul ei, am început să fiu atentă la corpul meu. Am născut în februarie, 2010. În luna iunie a aceluiași an, am împlinit 27 de ani. În iulie sau august am călătorit în Portugalia. În vara aceea am defilat la plajă cu un costum din două bucăți. Abdomenul s-a retras acceptabil. Brațele au rămas subțiri. Tenul întins și strălucitor.

Am născut în februarie, 2021. În luna iunie, am împlinit 38 de ani. În iulie am călătorit în Italia. În vara asta am defilat cu un costum de baie într-o singură bucată. Abdomenul nu s-a retras. Brațele au rămas acceptabil. Tenul îngrijit și luminos.

Corpul pare că mi-a iertat prima sarcină, dar refuză să-mi treacă cu vederea cea de-a doua sarcină. Iar acum ajung la un joc neașteptat al gândirii mele. Mă simt bine. Mai mult, mă simt excelent. Mă trezesc uneori dimineața și mă uit în oglindă. Văd o femeie cu o coamă imensă și blondă. Văd buze ușor umflate de somn și netede. Văd mușchi conturați la picioare. Văd coapse voluptoase. Văd dantelă neagră, un paradis artificial al femeii pe cale să o părăsească tinerețea. Repet, mă simt excelent.

Nu mă simt atrăgătoare. Libidou-ul e rătăcit. Sexualitatea mea, tot ceea ce se află între instinct și satisfacție, atârnă într-un gol provizoriu. E pe vine însă. Ce zace în mine aleg să nu povestesc. Unii consideră că împărtășesc prea mult. Așa este, chiar o fac. Aparțin categoriei de persoane care scrie, vorbește și povestește despre orice, sex, curățenie, mamiceală, furie, infidelitate etc. Lăsați critica deoparte. Nu o fac nici pentru atenție, nici din bunătatea sufletului. Pot. Pur și simplu pot. Mai ales mă încălzește sufletește să aflu că cineva a citit și nu s-a mai simțit rușinat sau lipsit de calități pozitive.

Oamenii sunt complicați ca un mecanism de ceas. Pentru armonie, tic-tac, tic-tac, avem nevoie de ceasornicar, un ceasornicar al dracului de bun.

Mai dorește cineva să împărtășească?!

A Fost o Femeie frumoasă

De 6 mai, 2015 6 Trăiri afective ale mele , , 2

400168_10151365985235854_1291073612_n546899_522055414471284_1967910287_nM-am născut în anul 1983, iar această apariție mi-a permis, din perpectiva modei, să experimentez mai multe preferințe privind îmbrăcămintea. Din păcate am apucat și moda anilor 80, și 90.

Rețineți aici un strigăt de durere, un țipăt fason, căci amintește de cum au fost făcute lucrurile. Mai poate fi și un moft, dar femeile actuale nu glumesc cu năravurile vestimentare din acei ani.

Așa se face că am purtat o bună perioadă buricul gol. Fără rușine, aveam un abdomen frumos, dar de-a lungul timpului am început să mă acopăr tot mai mult. Am ajuns în prezent să prefer o acoperire totală. În continuare scot și port în lume un trup mlădios, un trup de mamă căruia i se trec multe cu vederea. M-am întrebat zilele trecute, sub formă de chestionar, de ce am deprins această apucătură, de a mă acoperi tot mai mult, și de ce mă înfurie goliciunea fetelor?

M-am surprins de prea multe ori privindu-le cu o lipsă totală de stimă. Furioasă și cu dispreț. Așa privesc uneori fetele care țin neapărat să-și arate simultan picioarele, sânii, abdomenul. Resimt, prin preferințele lor vestimentare, tarele feminității. Mi-e ciudă de ignoranța lor, de absența unei conștiințe arhetipale de sex feminin. O transformare în obiect prin prezentarea trupului ca pe o marfă îngreunează procesul de fixare în conștiința masculină a femeilor ca individ care trebuie cunoscut și nu cucerit.

Ne purtăm ca în junglă, ne plimbăm pe teritorii unde e deschis atacul. Am fost în junglă, am fost atacată. Am capitulat de multe ori. Între atac și capitulări, am observat transformările vestimentare de la femeie singură la femeie cu statut special. La început am disprețuit, apoi am acceptat procesul ca firesc.

Descoperind la Dawkins că nu există evoluție, și fiind de acord cu asta, nu pot nota aici că aceste femei au evoluat vestimentar, ci că au suportat un proces de maturizare.

Unii dintre noi ne maturizăm greu, alții niciodată. Există și cazuri speciale, Mozart s-a născut matur. La mine procesul a fost lent, iar acum are următoarea manifestare:
Prima reacție: furia
A doua: disprețul.
A treia: compasiunea.

În această a treia fază mă străduiesc, dar nu știu să acționez. Da, goliciunea oferă o poziție avantajoasă în atac, în acest război al nevoii de celălalt, însă semnificativ pentru mine este ce se întâmplă după atac. Atât de mult efort depun femeile să arate bine după o naștere, atât de mult efort depun femeile să arate bine și neglijează mintea. Mintea, la fel ca trupul, are nevoie de tratamente. Îți porți trupul la săli de gimnastică, să-ți porți mintea și la o bibliotecă sau o librărie.

Bagi botox în buze, bagă o carte în conștiință.

Bagi silicon în sâni, bagă o poveste în conștiință.

Știți, dragile mele femei, ce se spune la bătrânețe despre noi? A fost o femeie frumoasă. Frumusețea se duce. A fost. E trecută și terminată.

Știți, dragile mele femei, ce putem face noi? Deținem puterea de a schimba puțin conținutul acestei propoziții. La bătrânețe să se spună despre noi: este o femeie uimitoare.

Frumusețea nu este și nu va fi uimitoare. Mintea este și va rămâne, fie și bolnave de Alzheimer.

Frumoase sau uimitoare la bătrânețe? Tinerețea le poate conține pe amândouă, iar nemuritoare încă nu suntem, ce alegeți? Cum alegeți?

Dar alegeți.