Să râdem înainte de toate
Eu am citit Al doilea sex. Eu sunt al doilea sex. La mine spiritualitatea poate fi înţeleasă ca specific al culturii.
Aşadar, cu părere de rău, nu sărut nici o cruce, nici o mână de preot.
Zic.
Şi Zac.
Zic Zac, piesă de teatru, manifestare a culturii.
Ore, multe ore de lectură am adunat în viață. Cărțile m-au ajutat să devin. Azi sunt și un produs al fanteziei unor scriitori cărora le-am permis să-mi scormonească în simțiri.
Am ajuns în prag de depresie.
Am experimentat fericirea.
Am reprezentat o păpușă pe care unii strașnici mânuitori de cuvinte i-au șoptit ce să spună, ce să fie, ce să arate lumii din jur.
Am trăit și zile când m-am lepădat de tot, de toți. În acele zile descopeream la mine împrumuturile; de gesturi, de atitudine, de opinii.
Și rătăceam astfel ore doar eu cu mine. Fără nici un bagaj. N-am experimentat o satisfacție anume. Doar eu. A fi, a exista doar pentru tine. Destul de plictisitor, am revenit la cărți, la gesturi, atitudini și opinii împrumutate.
Asta au făcut cărțile din mine, dar nici una nu m-a pus în margine, cu o singură excepție, Al doilea sex de Simone de Beauvoir.
Simone de Beauvoir m-a exilat. De la lectura cărții Al doilea sex mă cunosc femeie, dar nu-mi recunosc condiția. Am identificat apucături masculine. Am identificat apucături exclusiv feminine. Mi s-a schimonosit fața când m-am recunoscut în descrierea narcisistei pe alocuri sau a îndrăgostitei, mi-am pocit de tot aspectul când m-am regăsit într-un arhetip.
Din păcate, experiența umană este încă guvernată după arhetipuri.
Cartea asta m-a întors împotriva mea, împotriva feminității, împotriva privilegiilor masculine. Sunt contra, contra tuturor organizărilor lumești.
Din margine, căci stau în margine, nu mă pot duce spre un destin sau altul, mă întreb cât va dura exilul.
Nu sunt femeie, nu sunt bărbat.
Mă reprezint în lume ca femeie, dar am apucături masculine. Am și apucături feminine.
Sunt în margine, sunt contralumii.
70 de pagini din Simoine de Beauvoir, Al doilea sex. După aceste pagini, în timp ce așezam cuminte, dar mai ales curioasă filele cărții mele destul de fragile, s-a ivit întrebarea: de ce nu citesc TOATE femeile această carte? Cu accent și trimitere pe TOATE.
Am învățat și un cuvânt nou: rut.
Nu, nu știam ce înseamnă rut, am dedus înainte să caut în dicționar. Când am fost mică am stat foarte mult pe lângă animale, în special câini, porci, capre, vaci, oi, găini.
Iar acum fac trecere, nu asociere, spre tinerele de azi. Mă încearcă plăcerea când le privesc, îmi place frumosul orice formă ia, dar mă încearcă și neplăcerea.
Recunosc că se iscă un conflict când mă uit la ele. Le zâmbesc pentru frumusețe, dar strâmb din nas la prezentare.
În viața noastră de azi, a femeilor, cu drepturi egale cu bărbații, drepturi pe care le-am primit cu sacrificiile unor femei, dar și bărbați, multe demoazele se reduc. Sau se refuză. Nu știu exact. Păstrează însă o funcție, de reproducere, dar iau de acolo doar rutul. Uite cuvântul nou învățat. Femeile experimentează o perioadă lungă de activitate sexuală. Bineînțeles că acum exagerez pentru o clarificare: superficialitatea și ignoranța multor femei.
Nu condamn activitatea sexuală, ci reducerea femeii doar la activitatea sexuală. Fapt care azi nu ne este impus, ci pe care îl alegem singure. Permitem, unele, să devenim femele, specie, aparat reproducător.
De aceea, am citit 70 de pagini din Simone de Beauvoir, iar acum, cu îndrăzneală îndemn toate femeile să-și caute cartea, să și-o procure, și să o citească ca măicuțele Biblia, cu dedicație, cu devotament, cu loialitate.
