Din mai multe motive, anul acesta am ales să-mi petrec ziua de naștere printre bolovani. Am privit cerul, am privit pământul. Ce iese din îmbinarea lor? La mine a ieșit Atena.
Am plecat, am zburat acolo unde s-au pus bazele civilizației occidentale.
Vineri am urcat la Acropole. M-a bătut soarele în cap și m-au bătut sandalele. Bătută pe vertical, m-am așezat la un moment dat să mă uit.
De foarte multe ori îmi zic: uită-te, observă, reține!
Căci de foarte multe ori privesc, dar nu rețin.
Atrăgându-mi atenția, poziția trupului s-a modificat. Am ținut spatele drept. Cu acei 2 centimetri câștigați pe care îi pierd din cauza apăsărilor zilnice, m-am ridicat spiritual. Am experimentat o stare.
O să încerc să descriu dispoziția. Mi-e teamă că o să eșuez, dar mă străduiesc. Încep.
M-am detașat de orice și oricine.
Am încetinit intelectual.
Am sorbit apă.
Multă apă.
Mi-am privit corpul, am luat cunoștință de mine.
Un individ.
O femeie.
Am zâmbit.
Soarele mă bătea în cap.
Sandalele mă băteau.
Am slăbit contactul cu realitatea.
M-a izbit frumosul.
Frumosul individului și frumosul manifestat de individ.
Am coborât veselă.

Și am așteptat cea mai lungă zi din an, 21 iunie.