Par să reușesc. Am hotărât să nu mai critic. Am notat și pe blog. M-am străduit și cu cei apropiați mie. Am înlocuit reproșurile cu mărturisiri.

Mă doare. Am repetat. Și am repetat. Mă doare.

Cine continuă să provoace durere după ce te-ai destăinuit confirmă autenticitatea unui caracter urât. A chinui pe cineva sufletește cu intenție, cu nepăsare, cu luciditate ce spune despre sine?

Imaturitate.
Inteligență emoțională lipsă.
Însușiri negative.
Complex de inferioritate.
Complex de superioritate.

Un adult matur și responsabil tratează totul cu compasiune. Sentimentul de compătimire și de înțelegere aduce indiferența față de împrejurările exterioare. Nu fac trimitere spre starea ideală de înțelepciune a lui Aristotel, fac trimitere spre bunul simț.

Mărturisesc că sunt departe de a atinge starea de beatitudine, dar o caut. Îmi fac hărți nobile din capacitatea de a înțelege. Oamenii suferă. Toți. Răi și buni, buni și răi.

De puțin timp am început să o învăț pe Mara, fetița mea, poezia În limba ta de Grigore Vieru. Primele versuri se potrivesc cu subiectul de azi.

Le scriu în loc de punct.

În aceeași limbă,
Toată lumea plânge.
În aceeași limbă,
Râde un pământ.

…