Quad între albastru și roz

12833384_10207821308102957_185574708_n 12833431_10207821308142958_799112028_nA apărut, în compoziția blogului, Quad. A fost în vizită la mine, a stat o perioadă, iar apoi am călătorit împreună la București pentru a ne întâlni cu Claudia. Ne-am despărțit la Ateneul Român, eleganți și asortați. Purtam amândoi un negru eclatant.

Quad mi-a revenit de la Lucian Popovici. Împreună am conceput Quad între albastru și roz. Lucian grafica, eu textul.

Câteva rânduri despre Quad. Quad este o păpușă, creația Liei Rădoi. Am menționat faptul. Prețiozitatea stă în semnificații. Oriunde ajunge o creație a Liei, avem de-a face cu fapte bune.

Să plantăm un copac.

Să salvăm un câine.

Să citim unui copil orfan.

Să ne plimbăm cu un bătrân.

Etc.

Lucian și cu mine am adaugat faptei bune aptitudinile personale, cuvântul și imaginea. Am împărtășit, prin Lia și Quad, percepția noastră despre o lume a firescului și a frumosului. Ca orice proiect înfăptuit din suflet, avem vizibilitate redusă. Nu putem să depășim un număr. Rămânem blocați în cercul nostru strâmt, mulțumesc Mihai Eminescu.

Am hotărât să-i fac loc lui Quad în elementele blogului. L-am întrebat pe Lucian și a acceptat să publicăm Quad între albastru și roz.

Pentru mămici, tătici, pitici, Quad.

Vă rog să ne vizitați!

Mă spăl pe mâini cu satisfacție

E atât de curios, citesc foarte mult despre suflet, am atâtea activități pentru suflet, iar acum, știind că va urma să scriu din nou despre suflet căutai în dicționar definiția sufletului.
Aduc sufletul din nou în față, deoarece în ultimul timp am muncit mult pentru el, dar mă simt un fel de Pilat din Pont.
Am mers la Severin la pruncii abandonați, am scris despre, am îndemnat oamenii să reflecteze la posibilitatea de a lua copii în grija lor, ieri am pășit într-un spital din Timișoara și am întrebat de copiii bolnavi de leucemie. Am dus niște jucării.
Am aflat că se vindecă 80% dintre cazurile de leucemie la copii. Nu știam. Am mulțumit și mi s-a mulțumit pentru gând. Am plecat din spital cu obrazul la pământ.
Mâinile mi-erau curate, spălate de niște jucării ale Marei mele. Cât poate fi fapta mea considerată bună?
Cât pot eu să mă amăgesc că am mers acolo doar pentru un strop de ajutor, pentru o singură rază de soare și nu pentru o satisfacție păgână a mea?
Zi de zi mă entuziasmez.
Zi de zi îmi ucid entuziasmul.
Mă suspectez în toate faptele mele. Uneori nu reușesc să-mi dau seama dacă atunci când sunt sinceră cu mine însămi sunt într-adevăr sinceră. Devine foarte greu să fiu eu, iar eu doresc foarte mult să fiu eu.
Constat că am atât de mult de lucru, iar munca e cu atât mai dificilă când, metaforic, mă găsesc în formă solidă și nu lichidă. Cu ce unelte să izbesc în mine pentru a mă modela?!
Am nevoie de oameni, de oameni care știu să cioplească în alți oameni.