Pe aripă de gând, un gând modificat să păstreze ziua de 8 martie până în 12 martie, am plecat cu fetele la Roma. Am plecat cu fetele la Roma de 8 martie pe 12 martie. Am călătorit cu oare care stil, stilul Wizz, iar la Roma 8 martie ne-a așteptat cu o vreme de noiembrie.
2 zile am bătut Roma la picior în noiembrie, ultimele două le-am petrecut într-un ușor aprilie.
În noiembrie, strânse una în alta, la o ridicare de cap, ploaia ne-a obligat mult să ne studiem pantofii și poalele rochiilor, am zărit pe un afiș numele lui Helmut Newton. Am așteptat un autobuz, l-am luat pe al treilea sau al patrulea, căci toate ajungeau pline, și am mers pe via Nazzionale la Palazzo di Esposizione.
Rebegite de la ploaie, am pătruns în sală umile, iar de pe pereți ne privea o femeie dreaptă, goală, trufașă.
Printre nuduri ne-am scuturat și noi puțin de picăturile de ploaie cu un gând de corectare comportamentală. Am îndreptat spatele, am călcat apăsat și am mers la fiecare fotografie în parte. Am privit fiecare fotografie în parte, iar la unele am poposit. Am întârziat în fața unei fotografii cu Karl Lagerfeld. Karl Lagerfeld a fost și tânăr, nu mi-am imaginat. Am întârziat în fața unei femei goale și am privit clavicula. Am visat lângă clavicula aceea. Ce este frumusețea? Însușirea a ceea ce este frumos. Femeia este frumoasă și pune stăpânire și ia în stăpânire pe toți aceia care se opresc s-o privească. Dacă bărbații ar privi mai mult femeia patriarhatul n-ar mai fi cu putință în nici o cultură. Am ieșit de la expoziție cu capul întors, o ultimă privire, o ultimă acceptare tacită că femeia constituie și însușirea a ceea ce este frumos.
Afară din muzeu aștepta tot ploaia de noiembrie, dar după nudurile lui Newton, după White Women nu am mai simțit ploaia, iar de a doua zi a ieșit soarele.