Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "mișcare"

Esx-Abonamente Săli. Spondiloza și mișcarea ca un automat m-au obligat să-mi reconsider sentimentele

De 4 dec., 2019 0 Colaborari , , , , 0

Zilele trecute am trecut pe lângă o ciocolaterie și am auzit colinde. Imediat am zâmbit. Mușchii mi s-au relaxat. Am notat despre pentru a sublinia un anumit progres uman. Dețin o doză de maturitate. Mai mult nici nu doresc. Mă plictisesc și mă agită oamenii care se iau prea în serios.

Cu ani în urmă m-aș fi revoltat. Poftim! Luna noiembrie și deja urlă colindele în difuzoare. Dar astea erau problemele mele la vremea respectivă. În prezent mă bucur de aranjamentele de Crăciun. Savurez colindele. Las indignarea deoparte. Caut să văd ce pot să fac.

Ce pot să fac că am 36 de ani și mă supără spondiloza? Să mă las acaparată de boală. Să o transform în putere și control. Să alimentez victima din mine? Nu. Pe asta intenționez să o anihilez.

Pot să-mi fac abonament la sală, iar aici Esx – Abonamente Săli a venit în întâmpinarea nevoilor mele. Locuiesc și nu locuiesc cu Făt Frumos. Când Mara merge la tatăl ei, atunci eu traversez orașul și-mi iau locul pe canapea în apartamentul de pe Gheorghe Lazăr. Azi m-a întrebat un vecin în lift: În vizită, cum îți place să zici?!

Vizitele mele au o durată de două săptămâni. Suficient să plătesc întreținere în două locuri. Cu un apartament în zona Giroc și unul în zona Cetății, un abonament la sală nu mă avantaja. Școala și sala să fie pe lângă casă. Esx a venit cu soluția. Un  singur abonament cu acces la sălile partenere m-a salvat. Ieri am ajuns la cursul de pilates de la Iguana.

Nu m-am obișnuit niciodată cu mersul la sală. Eu am umblat cu caprele pe câmp, iar rucsacul cu echipamentul mă fac să mă simt caraghios. Spondiloza și mișcarea ca un automat m-au obligat să-mi reconsider sentimentele. O să-mi pun rucsacul în spate și o să merg la yoga. N-am avut parte de yoga, dar ieri mi-am întins corpul la pilates. Incredibil!

Permiteți-mi să exclam a doua oară. Incredibil!

De recepție am trecut repede. Am aplicația Esx instalată pe telefon. Am scanat. E un cod afișat pe pult. Am primit cheia de la dulap și gata. În vestiar am conversat cu doamne în vârsta și doamne rubensiene. Toate, fără excepții, au rezistat pe parcursul orei. Mi-au dat încredere în bătrânețe, în gândirea bătrânelor din România.

Mi-am întins corpul în fel și chip. Nici nu știam cum mă pot contorsiona. Cel mai mult m-am bucurat de relaxare. În poziție îngenuncheată, cu fruntea lipită de covoraș, am expirat și m-am relaxat. Știți cum? Nu mi-a mai păsat de nimic. Inspiram și expiram. Dacă o să încercați, o să descoperiți un abandon al trupului nemaiîntâlnit. E o întâlnire trup și suflet. Ești tu, gândire și corp, fără bariere, fără reguli, fără ținute. E ceva intim. O goliciune fizică și psihică care provoacă o împăcare cu tine.

Esx Abonamente Săli nu mă ține legată de o sală, ci de o stare. Pilates pot face în orice zonă din oraș, iar acum că am început, nu mai vreau să mă opresc.

Firește, acest text este și o reclamă pentru esx Abonamente Săli, dar serviciul e reciproc.

Foto: Simona Nuțu

O biciclistă de duminică

De 11 oct., 2016 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

14581583_1428191490529448_2123531215993192612_nÎn fiecare an sperăm să ne lase toamna pomii verzi. Nu se întâmplă. Ne înconjoară galbenul şi dimineţile reci. Frigul m-a determinat să dau drumul la centrală, iar un anumit calorifer a făcut posibilă o plimbare cu bicicleta prin casă.

A venit mama, a pus mâna pe cauciuc şi a dat din cap ca un doctor după ce-ţi ascultă inima. Bicicleta asta s-o muţi, o să-ţi coacă cauciucul.

Ca un pacient speriat, dar impresionat de expresia doctorului, nu am verificat informaţia. Am mutat bicicleta cât mai departe de caloriferul ucigaş. Am împritenit-o cu cărţile, iar duminică am scos-o la o plimbare şi mai lungă, în sufragerie nici nu am apucat să mă urc în şa.

Am pornit prin oraş la Pedalarea de toamnă, Verde pentru biciclete împlinind 8 ani. Fără excepţie, oraşul mi l-am reprezentat tot ca o junglă. Maşinile îmi dau emoţii, unele piste te zdruncină, unele piste nu există, alţi mârlani glumesc cu duduia şi nu se dau din faţa bicicletei.

Am ajuns transpirată pe platforma Timco. Dacă m-ar urmări cineva, copie la indigo, am acelaşi itinerariu de când am început să ies la pedalări. Încep să caut cu ochii un voluntar pentru milogeală. Să-mi umfle şi mie cineva roţile. Dacă nu o zăresc pe Romina Faur mă îndrept rapid spre Cup of Soul. Îmi potolesc setea cu apă, apoi mă răsfăţ cu o cafea. Cer cafea şi primesc înapoi diverse arome, duminică jur că am depistat migdale, dar nu sunt aşa sigură.

Râd şi glumesc cu Ionică, mă persifleză Flavius cu perfectul simplu, conversaţii întrerupte cu Mihaela şi Romina, mai salut o doamnă, mai schimb două vorbe cu o cunoştinţă şi plec printre ultimii biciclişti în coloană. De data asta s-a întâmplat să pierd coloana. Am încercat cu entuziasm să o prind din urmă, dar traficul mă sperie. Am abandonat şi am pedalat cu pletele în vânt spre Piaţa Libertăţii să port o carte.

Am profitat de soare pe terasa de la Cafeneaua Verde. Am mai oftat că nu am câştigat şi eu de la Teatrul Maghiar de Stat Csikz Gergely un abonament sau o invitaţie. Verde pentru biciclete este şi prestator de servicii culturale prin parteneri şi activităţi.

Am sorbit ceai, am şuşotit cu fetele, am privit cu încântare multitudinea de baloane ridicate spre cer în Piaţa Libertăţii.

Am petrecut o duminică dimineaţă cu mişcare, muzică, socializare, cu cafea, cu baloane colorate, cu teatru. O pedalare marca Verde pentru biciclete îmbină toate astea. M-am bucurat şi încă mă bucur.

Cu drag, de la o biciclistă de duminică.