De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult?

De când a venit pe lume Mateiu, simt că mereu am de ales. Aleg să scriu sau aleg să dorm. Ieri seară am ales să vizionez Sailor Moon pe Netflix. Asta seară am ales să fac niște exerciții și să scriu despre. Am descoperit că am ditamai gaura între mușchii abdominali. Cum am făcut marea descoperire? M-am așezat pe spate, m-am pipăit respectuos deasupra buricului și mi-au intrat două degete. Sufăr de displazie. M-am diagnosticat singură cu ajutor de pe Google. De două zile execut niște mișcări speciale. Mă uit în oglindă. Plâng. Mă uit în oglindă. Pielea a reînceput să-și reia strălucirea.

Dacă vă verificați abdomenul și picați în abisul mușchilor rupți, atunci nu vă repeziți să vă reparați cu niște abdomene. Nu. Stop! Abdomenele înrăutățesc situația. Înainte să întăriți mușchii, este necesar să-i uniți. Firește, mă adresez mamelor pentru care esteticul nu s-a pierdut în magnitudinea sentimentului matern.

Uf! M-a copleșit superficialitatea! Eu vreau să fiu frumoasă! Eu vreau să fiu frumoasă! Încep să mă îngrijorez pentru sufletul meu. Uneori mă surprind autosuficientă. Autosuficiența și boemia te pierd. Citesc de câteva zile Nietzsche și-l savurez. Sunt mută de admirație și recunoscătoare pentru că omul a dobândit și și-a dovedit capacitatea de a schimba perspectiva. Apa și mâncarea sunt necesare pentru supraviețuire. La fel și perspectiva. O perspectivă sucită schimbă și salvează vieți.

Nietzsche nu-l întruchipează mai presus de toate pe ateu. Nietzsche nu este ateu. Nietzsche a sucit perspectiva. De ce credința înseamnă iubire și nu lașitate? De ce ești puternic pentru că întorci și celălalt obraz? De ce neputința ar fi demnă și nu slăbiciune?

M-am gândit la raportul dintre părinți și copii. De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult? Pentru că nu mai are forță să-l răzbească. În absența forței, se ivește rațiunea. Asta indică și Nietzsche. Când omul a încetat să fie crud, atunci s-a arătat rațiunea.

Aș mai scrie despre Nietzsche. În totalitate m-am lăsat pradă încântării. Mi-e somn însă. Noapte bună!

Foto: Bogdan Mosorescu