Urmează să public o poezie scrisă de Portia Nelson. Dacă vă întrebați cine a fost această femeie o să vă ajut dezvăluind un unic aspect din viața ei: Portia Nelson a supraviețuit cancerului la sân.
Mie mi-a revenit acest poem la cursul Furia copilăriei, pași spre transformarea ei.
Autobiografie în 5 capitole
I. Merg pe stradă.
Pe trotuar e o gaură adâncă.
Cad înăuntru.
Sunt pierdută… Sunt neajutorată.
Nu e vina mea.
Durează o veșnicie să găsesc o cale de ieșire.
II. Merg pe aceeași stradă.
Pe trotuar e o gaură mare.
Mă prefac că n-o văd.
Cad din nou înăuntru.
Nu-mi vine să cred că mă găsesc în același loc.
Dar nu e vina mea.
Și tot îmi ia mult timp până să ies afară.
III. Merg pe aceeași stradă.
Pe trotuar e o gaură mare.
Văd că e acolo.
Și totuși cad în ea… e un obicei.
Știu unde mă aflu.
Este vina mea.
Reușesc să ies afară imediat.
IV. Merg pe aceeași stradă.
Pe trotuar e o gaură mare.
O ocolesc.
V. Merg pe o altă stradă.
Cine își dorește să învețe ceva, își asumă vina sau își asumă vina acela care dorește să învețe.