Renunțarea nu e o opțiune. Sinuciderea este o anomalie

Visez urât. Seara evit să mă pun în pat. Sau. Mă pun în pat și mă smiorcăi puțin. Dimineața mă trezesc greu. Mă ridic. Stau în marginea patului. M-aș așeza la loc. Motan se alintă la picioare. Mara își strigă din cealaltă cameră meniul. Ouă, sandviș sau cereale? Pot cereale, te rog frumos! Te rog. Te rog. Da, poți. Nu, nu poți. Depinde. Ea ar devora cereale în fiecare zi.

Cu ceaiul în mână, merg la fereastră. Mesele de la piață sunt toate ocupate. O pisică neagră traversează acoperișul de pe imobilul din față. O pisică neagră, ce interesant! O s-o folosesc într-un articol. Sinucigași. În timp ce urmăream pisica cu privirea, chibzuiam la sinucigași. De ce unii o fac? De ce majoritatea nu acceptă suprimarea propriei vieți?

Mama, de ce poartă adolescenții hanorace? Mara mi-a adresat întrebarea din dreapta mea. N-am simțit-o când a venit lângă mine la fereastră. A ieșit din cameră, de la cursul online să-mi ceară mere. Pot mere tăiate? Te rog, te rog. Da, poți. Un grup de adolescenți s-a aciuat în colț la Profi. Poartă hanorace, se împing, râd, fumează.

Tai merele felii. Sunt mai gustoase așa. Dacă mă iau după Mara. Las castronul pe pat. În unele zile, Mara alege să stea întinsă în pat la curs. La fereastră, pisica nu mai este pe acoperiș. În cap, gândul a rămas la sinucigași. Faptul că oamenii nu acceptă suprimarea propriei vieți trece dincolo de prescripțiile bisericești. E păcat! Numai Dumnezeu decide când părăsim acest pământ. Nu dilemele morale ne-au scos din peșteri, ne-au trimis la vânat, ne-au inspirat să cultivăm grâu.

Viața oamenilor primitivi m-a pus pe gânduri. Ce anume i-a motivat să rămână în viață? Au stat în peșteri cât afară au existat prădători mari. N-au abandonat. Au ieșit din peșteri. Au ridicat colibe. S-au legat de o bucată de pământ. Au cultivat. N-au abandonat. De-a lungul vremurilor, oamenii au trăit în niște condiții înfiorătoare. Medicii operau, dar nu se spălau pe mâini. Într-o cameră locuiau zece sau cincisprezece inși. N-au abandonat. Părinții și-au vândut copiii. Fetițele și băiețeii s-au prostituat. N-au abandonat.

E în noi. Nu are nici o legătură cu exteriorul și tot ce a creat omul pentru a-și sprijini vulnerabilitățile. Ceva în noi, o glandă, un nerv, un hormon, ne impune să trăim. Renunțarea nu e o opțiune. Sinuciderea este o anomalie. De aceea cei mai mulți nu o acceptă. Sinuciderea ține de o construcție intelectuală. Omul a ieșit din peșteri bazându-se în primul rând pe instinct. O construcție superficială ca sinuciderea revoltă reflexele înnăscute.

Îmi spui? Ce anume, Mara? De ce poartă adolescenții hanorace și își trag mânecile peste degete? Or fi cool. Nu-și iubesc corpul. Caută acceptare într-un grup. Vor să treacă neobservați. Nu știu exact.

Aș putea să reiau Demonii lui Dostoievski. Mă interesează justificările lui Kirillov.

Foto: Bogdan Mosorescu