Renunț să vizionez un episod din Britannia. Îmi sorb ceaiul cu flori de cactus și o să vă povestesc despre obiceiurile proaste ale copiilor, despre obiceiul prost al Marei și cum anume am scăpat de el.
Mara își rodea unghiile. Am făcut-o și eu. Îmi amintesc că până descoperea Columbo criminalul, unghia de la arătător era sfârtecată. Amândouă am scăpat de acest detestabil obicei, dar ea într-un fel omenesc. În cazul meu s-a procedat într-un mod barbar. Bunică-mea m-a scos în pielea goală pe stradă și m-a ars intenționat cu vătraiul. Mamanu mi-a cusut mâneca la bluza de pijama și mi-a condimentat degetul cu ardei iute.
O soluție inteligentă pentru a vă ajuta copilul constă în înlocuire. E psihologie pură. Nu renunți la o plăcere, o înlocuiești. În loc să-ți rozi unghia, mai bine împinge cu unghia în buricul degetului când năvălesc emoțiile. I-am sugerat Marei. I-am repetat Marei. Dacă vă simțiți cumva vinovată ca mamă, atunci greșiți. Emoțiile ne dau peste cap indiferent de îngrijirea și educația primite acasă.
O altă modalitate de a scăpa de obiceiul acesta prost este manichiura. Faceți o programare la unghii și în drum spre salon lăudati efortul. Felicitări, sunt mândră de tine, se vede că ai depus efort ca să nu-ți mai rozi unghiile! I-am zis Marei. La salon alegeți împreună culoarea, orice culoare pentru weekend, lac roz, incolor sau bej pentru școală. Întotdeauna facem diferența între stradă și școală.
Mai puteți apela la o terță persoană care să facă o remarcă despre unghii. S-ar putea să aibă impact. Mama cicălește, oricine altcineva s-ar putea să ambiționeze.
Mara se află pe drumul cel bun. Pare să-și gestioneze emoțiile. Când începea școala, unghiile ei se înjumătățeau. În prezent unghia i-a depășit buricul degetului. Într-un fel, am combătut acest obicei prost.
Vă puteți ajuta și de cartea celor de la editura Trei, Obiceiuri proaste. Noi am citit-o împreună. Urez succes tuturor mamelor, dar mai ales micilor domnișoare. Vă înțeleg, de aceea am preferat să scriu despre. Mara nu-și mai roade unghiile.
