Cine știe să se adapteze, supraviețuiește. Profi 1000 de magazine

În 2002, când am venit la Timișoara să studiez, am locuit pentru un an de zile pe strada Negoiu la un bloc turn. Lângă bloc, era deschis un magazin Profi. Încă mai este.

Primeam de acasă bonuri de masă și mergeam în Profi la cumpărături. Spațiul din magazin și diversitatea produselor îmi provocau o plăcere vie. La vitrina cu mezeluri, oricare mi-ar fi fost cererea, în minte îmi răsuna una dintre învățăturile tatălui. Mâncați puțin și bun. Întotdeauna bun. Mai sunteți și fete, rămâneți slabe!

Toată facultatea m-am hrănit puțin și bun. În anul II m-am mutat la cămin, dar cumpărăturile le făceam tot la Profi. Au trecut anii. Strada Negoiu a rămas în urmă. La fel și căminul.

Într-o zi conduceam prin oraș și mi-au picat ochii pe un magazin Profi nou deschis. I-am aplaudat. Am gândit: Cine știe să se adapteze, supraviețuiește!

În prezent, Profi deține 1000 de magazine. Când politicos și seducător m-au invitat să mă alătur aniversării, nu am ezitat. Am acceptat cu încântare. Un magazin cu multiple și intense semnificații pentru mine m-a implicat în existența lui.

Întregul eveniment, așa cum tot răspund la întrebări de vineri, pe lângă organizarea impecabilă, s-a remarcat prin bun gust. Piața Libertății a redat o primăvară sofisticată. Experiențele digitale m-au distrat. Nu-i ușor să distrezi oamenii, dar celor de la Profi le-a ieșit glorios.

În magazinele Profi din țară există o campanie în desfășurare. Până în 23 iunie oricine poate câștiga premii. E atât de simplu! Vă explic. Cumpărați (minimum 30 de lei), scanați la infochioșc și puteți câștiga pe loc un voucher de cumpărături sau o mașină Renault Captur. Cum ziua mea este în 21 iunie, cu noroc și bonuri scanate, unul din cele 10 Renault Captur ar putea fi al meu. Ce mai poveste ar fi atunci!

Țineți minte să scanați bonul! Norocul nu are preferințe.

La mulți ani, Profi!

 

 

 

 

Înțelegerea lumii într-o manieră autentică și pasională. Competiția culorilor Mapei

Puține sunt evenimentele care să promită un timp petrecut interesant printr-un singur cuvânt din titlu. Mă refer la culoare, din COMPETIȚIA CULORILOR Mapei.
Invitația a sunat așa: În perioada 1 martie-30 aprilie 2019, Mapei România, împreună cu UVT Facultatea de Arte și Design, organizează COMPETIȚIA CULORILOR MAPEI. Acest concurs de tablouri mozaic va pune la încercare creativitatea și minuțiozitatea studenților aflați sub îndrumarea domnului Lect. Dr. Matei Gașpar.

Baudelaire, într-unul dintre magistralele eseuri ieșite de sub pana sa, notează că în culoare se află armonia, melodia și contrapunctul. Mărturisesc că pândesc sinesteziile în orice tablou. Încep a privi de departe. Mă concentrez pe întreg să descopăr o formă, să ghicesc subiectul, să testez diversele senzații. Să aud zgomotul culorilor, să le miros!

Lejer m-au împresurat culorile în 17 aprilie. Mozaicurile tinerilor artiști au fost delicioase pentru ochi: o gamă de culori și sentimente, tonuri reci, calde, vesele, triste, comune, originale. M-am apropiat voioasă de chipul lui David, lucrare premiată în cadrul evenimentului. Proiecție a unui temperament feminin, David, bărbatul ideal, dar și personal de data aceasta, s-a remarcat prin căldură exprimată de o tehnică decorativă rece: asamblarea unor bucăți de ceramică. Roșul a umplut de osanale restul tonurilor.

Aprecierile lucrării sunt intuitive. M-am apropiat de lucrare fără raționament, doar instinctual.

O altă mare bucurie mi-a prilejuit-o parteneriatul dintre Mapei România, unul dintre cei mai mari producători la nivel mondial de adezivi și produse chimice pentru construcții, și UVT Facultatea de Arte și Design. Mapei România deține deja trei ediții de succes cu UNARTE București. Totul se întâmplă la București, știm! Se pare că nu și de data aceasta. Timișoara a primit cu interes concursul. Studenții de la Timișoara și-au exprimat personalitatea în lucrări originale. Și-au fost suficienți și nu au căutat aprobarea capitalei. Talentul nu are geografie, talentul ține de înțelegerea lumii într-o manieră autentică și pasională.

Salut inițiativa Mapei România și felicit studenții!

Frumosul este necesar vieții.

Notă:
Despre Mapei România
MAPEI este unul dintre cei mai mari producători la nivel mondial de adezivi și produse chimice pentru construcții, cu peste 25.000 de tone de produse livrate zilnic. Înființat în 1937 în Milano-Italia, grupul cuprinde astăzi 81 de fabrici în 35 țări din întreaga lume și 10.000 de angajați. Compania înregistrează o cifră de afaceri de 2.5 mld. Euro și investește anual 5% din venituri în cele 31 Centre de Cercetare-Dezvoltare, în care lucrează 900 specialiști. Bazele filialei românești au fost puse în 2006 prin înființarea MAPEI România, ca parte din strategia de internaționalizare a grupului.
Portofoliul MAPEI România cuprinde peste 500 produse, iar la nivel de business înregistrează o cifră de afaceri de peste 15 milioane Euro.

Foto: Zenobia Lazarovici

Gala Uniter. În metrul intim al unui actor

Începui ziua cu un duș lung. Apoi trăsei o pereche de blugi pe mine și mă postai în fața dulapului.
Ce să iau pe mine? Dar ce?

Întinsei mâna după o camasă, dar mă răzgândii.
Merg eu la o conferință, dar nu e o ieșire în interesul muncii.

Apucai o bluză neagră, din modal, un bumbac superior se pare, și o trăsei pe mine. În spatele meu, mamanu exprimă cu voce tare incertitudinea de pe chipul meu: Ai stil!

Renunțai și la bluză. Dimensiunea nu se potrivea cu modelul evazat al blugilor. O altă bluză, tot neagră, dar de mătase, mă fermecă. Mă echipai inclusiv cu tocuri și plecai spre teatru.

În holul cu oglinzi al teatrului făcui un live pe facebook cu evenimentul: conferință de presă pentru Gala Premiilor Uniter – 25 de ani.

Pentru o exactă înțelegere: Gala Uniter semnifică un fel de Oscar al teatrului românesc. De mâine, orașul va găzdui actori din toată țara și nu orice actori, ci aleși pe sprânceană. Știți care e rolul sprâncenei? Să împiedice transpirația să ajungă în ochi. Prin asociere, așa și actorul, ne împiedică în activitățile și grijile zilnice cu stări de spirit excepționale.

La finalul conferinței, în cele 5 minute programate pentru întrebări, mă rușinai puțin. Mă ocolesc întrebările cu obraznicie. Mă ridicai de pe scaun, îmi aruncai paharul gol de cafea și mă sprijinii pe un stâlp. La un metru, reporterii îi luau interviu lui Ion Caramitru, președintele Uniter, inițiatorul și amfitrionul Galei Premiilor Uniter.

Asemenea lui Andrei Bolkonski, personajul lui Tolstoi și genul meu de prinț, în timpul conferinței văzui actorul Ion Caramitru, iar în timp ce răspundea la întrebări, prin fața ochilor îmi trecu Socrate. Socrate e cu noi! Socrate e cu noi!

Revenii la realitate datorită unei replici. Ion Caramitru aprobă o întrebare. Foarte bună întrebare. Iar mă rușinai și coborâi ochii. Nu, nici o întrebare, dar nu mă dezlipii de stâlp. Rămăsei acolo până se îndepărtară toți reporterii, apoi îi zâmbii larg când păși și întinsei mâna.

Domnule Caramitru, mă gândii să pun și eu o întrebare bună, să impresionez. Nimic. Nimic? Cu mâna întinsă, îmi întoarse zâmbetul, iar de aici discutarăm lejer 5 minute. Nu 5 minute să exprim o foarte mică măsură, ci 5 minute întregi. Despre zodii, despre teatru, despre tinerii la teatru, câteva complimente, multe zâmbete, sper să-mi fi făcut cineva o poză.

N-am visat niciodată să ajung în metrul intim al unui actor, dar uneori visele se îndeplinesc prin direcțiile alese în viață. Eu am ales să merg la teatru, să frecventez librării, să caut personalități pe care să le admir și care să mă ajute să-mi stabilesc un reper unde să recunosc valoarea.

Mă încearcă o stare de beatitudine de azi dimineață. Îmi fac în cap fel și fel de ținute pentru Gala de luni și mă schimb tot în cap.

Eu cu ce mă îmbrac?

E o Gală, prima Gală din viața mea și încep să le înțeleg pe femeile care au emoții în ziua nunții. Fix așa aștept eu ziua de luni, ca o mireasă.

Ne vedem luni.

Foto: Flavius Neamciuc