Să mă angajez într-o luptă sau alta, într-un mod absolut firesc, subiectul trebuie să mă privească direct sau indirect. Dacă mi-am folosit vocea pentru a pleda pentru avort semnifică fără doar și poate experiență. Dacă în prezent susțin educația sexuală în școli se datorează faptului că sunt mamă de fată, iar numărul de mame adolescente din România îngrijorează pe oricine mai puțin pe aceia care protestează în fața maternității.

Ei zic că susțin viața. Întrebarea ar fi: Viața ne-o reprezentăm fiecare la fel? A fi mamă la 15 ani provoacă niște reprezentări. A fi mamă la 25 de ani provoacă cu totul alte reprezentări.

Discuția e atât de vastă și îmi face dificilă selecția. O să încep cu o scurtă poveste din viața mea și a Marei. Mara a împlinit 8 ani și citește de vreo doi ani. Când încep să recunoască literele, copiii insistă să-ți citească tot ce întâlnesc pe stradă: afișe, reclame, nume de firme. Mara a procedat la fel. De curând s-a fâstâcit pe străzile Budapestei. (Indicație) Chicoteli cu mâinile peste gură. Ce se întâmplă, Mara? Am văzut ceva scris pe un magazin. Ce anume? (Indicație) S-a aplecat spre urechea mea. Sex. Ce? (Indicație) Din nou s-a aplecat spre urechea mea. Sex. Sex? Eu am repetat cu o voce normală, fără să mă asigur că cineva ne-ar putea auzi. Adică nu este rușine să spunem cu voce tare sex? Nu, Mara, nu este rușine. Continuarea e lipsită de importanță pentru articol. Doar dacă cineva dorește să-mi evalueze depravarea.

Femeile nasc și descoperă o dragoste infinită. Învață să devină mame. Își descoperă puteri de care nu s-ar fi crezut capabile. Stau lângă prunci și îi ajută să se obișnuiască cu reîntoarcerea mamei mereu și mereu. De aia ne jucăm stupidul joc: cucu-bau, uite-o pe mama, nu mai e mama. Ne frângem spatele să-i sprijinim să meargă. Îi învățăm să bea apă din pahar, să spună poftim și mulțumesc, să meargă pe bicicletă, să înoate, să-și exprime nemulțumirile, să se îmbrace, să-și facă lecțiile și brusc, în adolescență, mulți părinți se opresc. Discuțiile despre sex au loc rar sau deloc. Iar o lecție despre plăcerea sexuală obține reacții asemănătoare cu ale Inchiziției.

Adolescenții nu au voie să facă sex.

Întrebarea ar fi: De ce? Adolescenții se întreabă între ei. Băieții se trezesc dimineața într-un fel, în alt fel arată cearșaful față de nopțile din copilărie când mama încerca să-l dezobișnuiască de pampers. Fetele simt o căldură plăcută între picioare în diferite situații.

Dacă nu au voie să facă sex, stop! Dar ce anume este sexul? Act de iubire? Reproducere? Comportare imorală?

O scurtă privire în urmă. La început plăcere. Anticii nu înțelegeau orgasmul, dar trăiau cu el. În timp, cu Biserica fruntașă, oamenii au pierdut plăcerea actului sexual că de înțeles oricum nu înțelegeau. S-a născut Freud. Părea să se facă puțină lumină în sexualitate. Freud a presupus mult. Dar câțiva ani mai târziu, William Masters și Virginia Johnson au studiat comportamentul sexual. Faptele au început să vorbească de la sine. Dovezile s-au adunat. Femeia are orgasm. Femeia are multiple orgasme. Bietele de noi, opinia generală de cuvioși cu frica de Dumnezeu ne scosese incapabile de plăcere.

Părinții au obligația să-și învețe copiii despre consecințele actului sexual. Să aibă discuții despre. Să nu mai auzim de la fete adolescente că nu există risc de sarcină în cazul sexului neprotejat pentru că băiatul știe când anume să se retragă pentru a nu ejacula la interior. Să nu ne mai fie rușine de asemenea cuvinte. Sexul face parte din viața noastră. Are puterea să îmbunătățească viața sau să o degradeze. E obligația fiecăruia dintre noi.

A interzice sexul în rândul adolescenților nu ține de o soluție eficientă. Interdicția crește interesul. Romeo și Julieta s-au sinucis în primul rând pentru că li s-a interzis iubirea, iar în al doilea rând pentru că aveau 15 ani. Interdicția și o anumită vârstă au demonstrat în repetate rânduri fatalitatea.

Educația sexuală acasă și în școli ar corecta numărul de mame adolescente. Educația le-ar face cunoscut propriul corp cu putința lui de a deveni o armă periculoasă. O sarcină nedorită, fără comunicare între părinți și copii, a dus de multe ori la moarte.

Nu plăcerea femeii este de condamnat. Orgasmul ar transforma-o în curvă. Mi s-a spus. De condamnat este comportamentul oamenilor care preferă ignoranța în locul educației sexuale.

Tabăra ateilor a crescut. Mulți nu-și mai reprezintă viața de după cu Iad și Rai. Se mulțumesc cu o viață fără sens aici pe pământ. Potolirea lor nu se mai face cu frica de pucioasă, dar cu frica de sarcini nedorite, cu frica de infecții, de boli transmisibile sexual crește comportamentul precaut.

Ține de noi, de societate să ne protejăm, să cultivăm precauția în rândul adolescenților și oamenilor de la sat.

Presupun că protestatarii de la maternitate nu sunt de acord cu mine.

Greșeala lor.

Foto: Simona Nutu