Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "sinceritate"

Eu când deschid gura zici că sparg lemne. Lovesc, crap, sparg, arunc

De 15 ian., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am avut o prezență de Cenușăreasă azi. Am spălat. Am gătit. Am hrănit copilul. Am sfârșit cu o stare de nemulțumire. O să mă împotrivesc. Mi-am zis. Și m-am împotrivit. M-am așezat pe canapea. Am scris un mail necesar pentru magazinul online, shop.dunia.ro. Am citit un capitol din Mari gânditori politici despre Oakeshott. Am recitit articolul Andrei despre vrăjitoarea actuală. Mă joc de vreo două săptămâni. Provoc diferite persoane să-mi spună la ce se gândesc când aud vrăjitoare actuală. Andra a răspuns în această dimineață, dar eu am fost limitată de treburile casei. M-am scuturat de ele după ce am văzut parchetul cum lucește și mi-am luat laptopul în brațe.

În articolul Andrei, scris cu migală și pricepere, mi-a atras atenția percepția ei despre mine. Andra consideră că întotdeauna spun ceea ce gândesc. Adevărat. Spun. De când mă știu, am lăsat această impresie. Nu există un moment anume pe care să mi-l amintesc. Mi s-a întâmplat. Am zis. Mai degrabă există un moment când am conștientizat că oamenii așteaptă de la mine să spun ceea ce gândesc. O tăcere prea lungă stârnea râsete și o ușoară bătaie de joc. Ai rămas fără replică?! Așa că nu mi-am permis să rămân vreodată fără replică.

Într-adevăr rar se întâmplă să rămân fără replica, iar atunci nu răspunsul lipsește. În funcție de relația dintre mine și celălalt, apelez adeseori la râs. Râsul e mecanismul meu de apărare. Râd când îmi desconsider interlocutorul. Râd când îl prețuiesc. Râd când nu sunt sigură dacă să grăiesc sau nu ce îmi stă pe limbă. Râd de frica vulgarității. Câteva experiențe neplăcute de-a lungul anilor mi-au perfecționat râsul. Prea puțini facem diferența dintre persoană și faptă, și atacăm persoana. E o strategie și asta. O găsiți expusă pe larg în stratagemele lui Schopenhauer în Arta de a avea întotdeauna dreptate. Când ataci persoana înseamnă că îți lipsesc argumentele, dovedești o inteligență slabă și o lipsă de cultură.

A arunca vorbe urâte e ușor. Greu este să te oprești. Am crescut într-o familie în care tatăl și-a devalorizat soția și copiii. Am preluat tehnica, dar practica m-a determinat să renunț. Când am renunțat mi s-a spus că așa sunt eu și nu o să reușesc. Eu spun ceea ce gândesc. Nimeni altcineva nu o face. O exagerare, bineînțeles. Mulți practică sinceritatea, dar într-un mod calculat. Eu când deschid gura zici că sparg lemne. Lovesc, crap, sparg, arunc.

În timp am corectat tehnica. M-am ocupat să cultiv sinceritatea în forme iscusite. Să las deoparte atitudinea din topor. În continuare sparg lemne când vorbesc, dar zâmbetul îmi e pe buze, iar argumentele mă susțin când imput ceva. Spun ceea ce gândesc fără să jignesc. Formulez fără să reproșez. Acuz fapta, nu persoana. Descriu și cum anume mă face să mă simt. Fix asta o învăț și pe Mara. Spune ce gândești. Spune ce simți. Dacă nu folosești cuvinte urâte, atunci ai procedat corect. De aici încolo, problema celuilalt nu este problema ta.

De unde am plecat și unde am ajuns. Am spart niște lemne.

Foto: Bogdan Mosorescu

Deplasări care favorizează infidelitățile

De 18 dec., 2019 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Recent am călătorit în Austria, în interes de serviciu. Parcă aș fi tata. Sau mama când mergea în alte orașe ale țării să-l cânte pe Ceaușescu. Împreună cu alte persoane, jurnaliști sau prestatori în social media, mi-am verificat și întărit încredințarea că aceste deplasări favorizează infidelitățile.

Nimic nu s-a întâmplat. Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Fiecărui partener rămas în urmă i se cere să creadă și doar încrederea stă alături de negație. Ceva are loc. Programul comun te pune și te ține pe același loc cu persoane necunoscute sau prea puțin cunoscute. Să luăm cazul meu de exemplu. Mă salutam, cordial, ce-i drept, cu o parte dintre cei prezenți. Cu unii atunci am dat mâna sau ochii peste cap. Glumesc! În câteva zile, străini și cunoștințe, am ajuns să funcționăm ca un corp comun. Ne-am luat așa cum suntem. E ușor când există o dată de check-out.

Într-o seară, la un ceai sau la un șnaps, o foarte tânără jurnalistă mi-a comunicat că nu auzise de Dunia. Mi-am îndreptat spatele și am trimis-o la colț. Să se gândească puțin la asta. Aici voiam să ajung, la acest moment. Desigur, m-am cam obișnuit să aibă lumea habar de mine. Treisprezece ani înseamnă ceva. Lipsa ei de informație mi-a prilejuit o emoție. Am presupus ce urma și s-a confirmat. La micul dejun s-a apropiat de mine. Am citit-o pe Dunia.

După ani de zile de scris, nu mai aștepți părerile despre tine ca pe niște execuții. Dacă nu-i place, n-am talent. Dacă îi place, am aptitudini. După ani de zile afișezi o aparentă nepăsare. Să fii lăsat în pace, să nu mai cedezi părți de suflet, să nu mai retrăiești emoții la comandă. În același timp să ți se dea atenție, să dăruiești, să impresionezi. Asta e ambivalența de care nu scapă nimeni.

Serios? Ai citit? N-ai avut altceva de făcut? Da, am citit. Dunia e sinceră. Îmi place de ea.

Încerc să fiu. Mă străduiesc. Exersez. Cultiv.

Practic franchețea de ani, dar nu o stăpânesc în totalitate. Uneori consider că nu e cu putință să fii complet sincer, nici cu tine, nici cu ceilalți. Poate falsificarea ne ține în viață la fel ca fuga din fața pericolului. Din nou, m-am simțit o impostoare. Că nu merit cu adevărat considerarea.

Cititorii întrezăresc adevărul meu, perspectiva mea din situațiile descrise. E mult mai mult adevăr dincolo de mărturiile mele. Uneori tac chiar în fața mea. Mă ascund. Nu sunt pregătită pentru adevărul gol goluț.

Întâmplarea cu tânăra jurnalistă a reactivat o frică. Că nu merit prețuiri. Știu eu mai bine că nu. Oare de unde m-am pricopsit cu asta? Probabil de la o falsă laudă necombătută. Gândiți-vă de două ori când vă glorificați pruncul. Ce favor îi faceți? Cum îl echipați pentru viitor? Asigurați-vă că merită. Dacă nu merită, s-ar putea să ajungă ca mine. Orice ar face, o voce sinistră și nesuferită îi va strica izbânzile.

Sunt bine. Nu vă alarmați. V-am lăsat notițe despre îndoială personală, dar ora e trecută. Am revenit la gradoarea personală. Cine are timp de neîncredere când am de mers la serbare, la zi de naștere, la mall să cumpăr cadou, la coafor să-mi aranjez coama și la manichiură pentru reprezentarea de doamnă?!

Trebuie să mă credeți pe cuvânt.

Foto: Flavius Neamciuc

PRbeta. Puterea mea este sinceritatea rafinată

De 1 mai, 2019 0 Colaborari , , , , 0

Dacă stau să mă gândesc, cea mai mare puterea a mea este și cea mai dezavantajoasă. Am gura mare. În dicționar, a fi cu gura mare este egal cu a fi certăreț. Sunt certăreață.

Povestesc despre puterea mea la provocarea fetelor de la PRbeta. Iscodesc mai multe persoane. Nu m-au exclus.

În urma experienței de viață și în momentul prezent pot susține această afirmație. Acum câțiva ani, dacă aș fi fost capabilă de sinceritate fără frica de ridicol, aș fi spus că puterea mea ține de chipul frumos. Într-un răsfăț nemaipomenit am crescut: preferată de mama, alintată de rude și apropiați, flatată de oameni valoroși, copii botezați după mine. Părul bălai, ochii iscoditori, mânuțele dolofane, buzele sângerii și zâmbetul nelipsit m-au consacrat în mica geografie a unui cartier mărginaș de la malul Dunării. În timp mi-am corectat armonia înnăscută. N-am corespuns unui ideal de copil cuminte.

Cum cărțile au deschis zeci de ferestre în gândirea mea, am realizat că poziția de al doilea născut într-o familie te definește într-un fel. În alt fel, prin autoeducație, te definești singur. A doua fiică a familiei Aldescu a învățat repede să se certe, să lupte pentru individualitate, pentru desprinderea de sora mai mare în percepția celorlalți. S-au prins între timp că nu pot fi și eu mai mult ca sora mea. Eu am vrut să fiu mereu eu.

Lupt din copilărie să fiu. În familie am avut o soră mai mare. La școală am avut o prietenă capricioasă. Am refuzat să cresc la umbră, iar defularea, prin ceartă, mi-a ridicat o reputație. Oh, ce gură mare ai! Oh, ce gură mare am! O persoană cu gura mare aduce disconfort în orice relație.

Spre deosebire de persoanele needucate, eu am avut acces la educație și am profitat de, mi-am rafinat felul de a fi certăreț. Nevoile și circumstanțele de viață m-au împins într-o direcție. Dintr-un anumit punct, o cotitură inconștientă, dar vizibilă în timp, mi-am dat singură direcția.

Am renunțat să mă apăr, să mă justific, să mă scuz. Da, mă cert, spun ce gândesc și ce simt. Asta după ce am reușit să-mi gestionez rușinea prost înțeleasă din copilărie. Freud și Marshall Rosenberg m-au îndrumat în alegerea cuvintelor. Cuvintele nu sunt altceva decât vrăji diluate. Freud.

Dacă tot am citit atât, de ce să nu profit? Mi-am educat sinceritatea. Am scăpat de nesimțire. Acum sunt nesimțită doar intenționat. Sinceritatea, la o conferință unde am fost invitată să vorbesc, i-a atras atenția Cristinei Putan. Gura mea mare a atras în jurul meu o persoană valoroasă. Recunosc, într-o sală de 100 de persoane resping cam 80 de persoane. Aproximativ! O selecție naturală, exact ca-n teoria lui Darwin. Cu cele 20 de persoane însă puțin îmi pasă de lipsa idealului. Când mă întâlnesc cu Oltea sau Cristina mă bucur de lipsa idealului. Stăm față în față individualități. Toate practicăm râsul superior pentru că toate trei râdem înainte de orice de noi înșine.

În mai, 16 și 17, doamnele, Oltea și Putan, au anunțat că are loc cea de-a nouă ediție a Conferinței PRbeta – PUTEREA OAMENILOR. O să fiu prezentă. Las deoparte speakerii. Găsiți detalii pe eveniment. Personal omagiez prin prezență valoarea femeilor ăstora. Din programul conferinței mereu am avut ceva de învățat și de aplicat.

Ne vedem la conferință!

Cititorii vin către mine atunci când mă expun sufletește

De 18 feb., 2019 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

În loc să scriu despre cel mai vesel spectacol de la Național, o să-mi permit o digresiune. Am nevoie de. Articolele despre spectacole de teatru sau cărți îmi pun cititorii pe fugă, iar agențiile, atunci când mă curtează, mă întreabă fix de domniile voastre. Care e numărul cititorilor?

Trânte psihologice am tras cu întrebarea asta. M-am întrebat ce ar zice Dostoievski sau Freud despre. Mi-a fost rușine. Rușinea mi-am potolit-o cu facturile. Exact, am facturi de plătit.

Cititorii vin către mine atunci când mă expun sufletește. Oamenii iubesc emoțiile. Tragediile cauzate de. Comediile desprinse din. Eu n-am nimic împotrivă să fiu asemenea unei cepe. Dau jos strat după strat. În general apelez la sinceritate. Pe termen lung, sinceritatea e singura care dă rezultate.

Asta nu înseamnă că este ușor. Comportamentul se modifică inconștient în funcție de celălalt. Am realizat de curând cât de repede schimb măștile și în cercurile intime.

Atunci faci un pas înapoi și te studiezi dacă ești curios de tine, dacă intenționezi să înveți să gândești, dacă dorești satisfacții și nu căsuțe bifate în viață.

N-am excelat la căsuțe bifate în viața mea. Nu m-am măritat cu primul iubit. Am devenit mamă, dar nu m-am măritat. M-am despărțit de tatăl copilului. Am fugit și fug de ratele la bancă. Am renunțat la Dumnezeu. Caut să fac un doctorat pe sexualitate. Mă încăpățânez să scriu, să exersez și să favorizez activitatea creatoare din programul meu. Refuz să accept funestul vieții. Prefer umorul de aceea râd când nu se cuvine. Nu-l aprob pe se cuvine.

Poți să râzi la o înmormântare. Poți să râzi de mamele disperate, concentrate exclusiv pe copii. Poți să râzi de situațiile delicate și dificile. Poți să râzi de casa dezordonata și soacra coercitivă. Poți să râzi.

Orice se întâmplă în viața unei persoane presupune perspective. Un terapeut, o autoritate, un prieten sucesc perspective.

Dacă un copil dorește să fumeze, fă o vizită la spital cu el, la oncologie. Nu-l bate, nu-i interzice. Dacă nu te plac părinții partenerului, chestionează-te. Ai nevoie de aprobarea lor? De ce? Dacă te necăjesc copiii partenerului, respiră. Nimeni nu are nimic personal cu tine doar că nu ești mama sau tata. Atât. Dacă ai un partener zgârcit, descoperă cauza zgârceniei, sărăcia sau o înclinare de om crud? Dacă ai o nelămurire, întreabă, nu presupune. A presupune într-un schimb de replici semnifică a te lăsa otrăvit. Nu o faceți. Nu suntem Socrate. Nu o să scrie nimeni despre noi și moartea noastră demnă. Dacă un coleg și-a luat o mașină nouă e necesar să-ți iei și tu una, dar puțin mai scumpă?

E nevoie să demonstrați în permanență ceva cuiva? E vitală părerea străinilor despre persoana noastră?

Sugestia mea este să vă întindeți în pat. Să priviți tavanul. Să închideți ochii. Să-i deschideți. Să vă priviți corpul. Orice emoție negativă vă dereglează organismul. Atenție! Frica, furia și tristețea afectează intestinul! Încercați să descoperiți ce vă place și ce nu vă place. Ce nevoi aveți. Concentrați-vă pe corp și pe minte. Celălalt nu contează. Când eul personal o să fie fericit, puteți reprezenta o sursă de fericire și pentru celălalt.

Nu există altă cale. Oamenii încearcă să treacă prin viață fără un eu satisfăcut. Ce se întâmplă? Vin bolile. Apar hemoroizii. Doctorii nu vă pot diagnostica durerile. Priviri goale. Atitudini răutăcioase. Singurătăți insuportabile.

Dacă râdem înainte de toate, dacă ne dorim tot mai mult și tot mai puțin avem șansa la o viață trăită frumos. Cum mi-a zis mie doamna cu care am lucrat la bibliotecă. Dunia, eu am avut o viață frumoasă!

Eu aleg să râd înainte de toate și sper să afirm același lucru la bătrânețe.

Am avut o viață frumoasă, viața mea, nu a părinților mei, a colegilor mei, a epocii mele. Viața mea.

Foto: Bogdan Mosorescu

Connie Larkin, o persoană care practică sinceritatea cu pasiune

De 30 oct., 2018 0 Colaborari , , , , 0

Am participat de curând la un curs. La un moment dat m-am ridicat în picioare. Răspunsul meu a fost: Eu sunt. Ghiciți întrebarea?

Uitați întrebarea de mai sus. Vă adresez alta. Are vreo importanță întrebarea? Câți puteți răspunde în acest fel? Să puneți punct după verb fără nici un fel de presiune de a adăuga ceva. Felul în care am ajuns să-mi duc zilele nu necesită adaos. Da, uneori îmi cumpăr rochii, mă pierd printre pantofi, vreau, pretind, mă scald în superficialitate. Alteori mă scutur de toate și sunt. Trăiesc și respect viața, prima datorie a omului începând de la naștere. Așa a zis Freud, iar eu rareori mă împotrivesc înțelepciunii lui.

Am participat de curând la un curs. V-am zis. Un curs susținut de Connie Larkin, iar dacă nu știți cine e Connie, nu-i nimic, îmi acordați șansa să vă informez.
Connie Larkin este instructor. Bineînțeles că a fi instructor ține de munca omului. Connie lucrează ca instructor și este cine spune că este, o posibilitate de a fi care o inspiră.

Felul acesta de exprimare aparține educației ontologice. Ontologia studiază trăsăturile existenței.

Connie are un rol de mijlocitor între o persoană și putința ei de a pricepe. Stă lângă tine la curs, te ascultă, repetă după tine și îți mută perspectiva. Ducem lipsă de perspective. Nu este o boală a omului modern, dar sigur ne împiedică din a fi fericiți. O atitudine care creează obligații numai pentru o parte nu va duce la armonie.

Pentru unii viața are sens. Alții aleg să-i dea un sens. Aici mă situez eu. În orice categorie ne înscriem, avem nevoie de potrivirea părților unui întreg. Să luăm familia ca exemplu de întreg. Părțile ei sunt compuse din cel puțin două persoane. Două persoane înseamnă două personalități, două personalități presupun două perspective. Ați prin ideea.

Curiozitatea m-a purtat la cursul lui Connie. I-am savurat fiecare vorbă, am ascultat și m-am ascultat. Mi-am dat seama că mai am de lucru la mine. Încă mai iau lucrurile personal și acolo unde nu trebuie. De obicei mă feresc de TREBUIE. Evit să-l folosesc. Aici e un caz în care trebuie își justifică utilizarea.

M-am întins la vorbă. Voiam doar să vă recomand cursul de educație ontologică. Viața poate fi îmbunătățită. Și am ținut neapărat să-mi exprim entuziasmul pentru o persoană care practică sinceritatea cu pasiune. Connie stă în fața ta ca o persoană reală și vulnerabilă. Iar persoana asta îți mută perspectivele în așa fel încât începi să gândești în folosul tău.

Vă las mai jos informații despre următorul ei curs la Timișoara.
Cursul durează 6 ore ( de la 09 la 15).

𝐂â𝐧𝐝: 3 Noiembrie 𝟐𝟎𝟏𝟖
U𝐧𝐝𝐞: Hotel Perla, Timisoara
𝐓𝐚𝐱ă 𝐏𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐫𝐞: 282 lei

Înscrie-te Acum!

Curs Relatii

Cele mai vizate relații de acest curs sunt:
❥ relații cu persoane dificile,
❥ relații cu superiori sau șefi,
❥ relații cu subalterni,
❥ relații cu echipe,
❥ parteneri de viață,
❥ copii, și chiar relația cu tine însuți.

Dacă te regăsești într-una dintre aceste situații, cursul este CU SIGURANȚĂ pentru Tine!

✔️ Vrei să te simți apreciat/ă;
✔️ Vrei să ai libertate de exprimare;
✔️ Vrei să fii mai eficient în relațiile tale;
✔️ Îți dorești parteneriate bazate pe respect și armonie.

Foto: Mile Sepetan