Am fost la teatru. Teatrul Național Timișoara, în 30 martie, a avut premieră. S-a jucat, pentru prima dată, Richard al III-lea de Shakespeare.

Este Shakespeare de interes pentru publicul din anul 2025? Indiferent dacă vă place sau nu, dacă i-ați citit sau nu piesele, Shakespeare rămâne actual. Mircea Mihăieș afirmă că „Probabil doar Biblia a fost capabilă să genereze mai multe replici și să propună noi și noi variante ale unor texte întemeietoare.”

De fapt nu e vorba despre Shakespeare între noi fie vorba, consumatorii de teatru. Shakespeare este un pretext să ni se pună sub nas subiecte ca: lupta pentru putere, trădare, ambiție, supraviețuire, uneltire. În acest context, după pretextul Shakespeare, spectacolul înseamnă interpretare. Este vorba despre interpretarea lui Matei Chioariu ca Richard. Două nopți m-a bântuit imaginea unui Matei-Richard beteag. Este vorba despre fiecare actor în parte care a făcut și a desfăcut interpretarea lui Chioariu.

Regia lui Radu Iacoban, prin viziune, a stimulat activitatea psihică. Munca în echipa a dat roade. Se povestește în urbe că este cel mai bun spectacol din ultimii 30 de ani. Acum nu credeți tot ce se povestește. Credeți că este un spectacol bun, dar cel mai bun presupune o bătălie între gust și cunoaștere.

O montare a unei piese shakespeariene în aceste zile ne apropie de cultură, iar cetățenii români simt pe propria piele imensul gol din cultura românească. Felicit teatrul pentru curaj. Felicit actorii, toți, pentru munca și pasiunea lor.

Mergeți la teatru.

Ne vedem la teatru.

Foto: Adi Piclisan