Ce să mai și scriu?! Am căzut. Merg în cârje. Mi s-a spart un dinte. Nu folosesc paiul, dar beau și mă uit la televizor cu dintele provizoriu. Așa mi-a sugerat Paul Zaharia când m-a consultat Zânul a doua zi după implant. Peste astea, am crezut că m-am pricopsit cu domnu covidel. Am crezut. M-am testat azi și a ieșit negativ. Pe mail mi-au reamintit și de data aceasta să-mi port în continuare de grijă. Ce ironie!

Mă îngrijesc, adevărat, dar intelectual. Am grijă să nu prostesc. Printre scutece, vitamina D, lapte, mâncare și jocuri, pun mâna pe o carte imediat cum am câteva minute libere. M-am apucat să citesc despre viața lui Freud, iar discursul meu îndată s-a colorat și am început să mă exprim cu entuziasm.

Freud e modelul meu. De aici, de la recunoaștere și verbalizare, mi-au auzit urechile. Pe șarlatanul ăla îl admiri tu? Drogatul ăla, știi că se droga?! Freud? Freud e ăla care a vrut s-o fută pe mă-sa?! Freud a tratat numai oamenii cu bani. Freud e expirat. Freud a fost un obsedat. Freud a trăit cu fata lui. Freud, Freud, Freud.

M-au amuzat gogomăniile astea de fiecare dată și nu o să încerc să schimb părere cuiva. Cine face asemenea afirmații oricum nu cunoaște opera sau viața lui Freud. O să notez, succint, ce anume m-a învățat pe mine Freud.

În primul rând mi-a atras atenția asupra cuvintelor. Nevoie. Plăcere. Neplăcere. Vinovăție. Rușine. M-am aplecat mult asupra cuvintelor. M-am cocoșat, iar la finalul Operelor esențiale am avut curajul să sar în fața trenului și să nu mă lovească. Trenul a lovit-o pe Anna și nici o altă femeie nu o să mai sfârșească așa pentru că simte, gândește și acționează.

Nu m-am mai simțit singură și nenorocită deoarece în copilărie am avut gânduri nepotrivite. Mi-am dorit, în câteva rânduri, ca părinții mei să moară. Și l-am citit pe Freud și am respirat ușurată. Nu e păcat, nu sunt un monstru, nu o să ajung o criminală. Fanteziile unui copil necăjit nu schimbă soarta și nu te trimit în iad. Iadul nu există după moarte, iadul e:
1. în noi.
2. pe pământ.
3. în celălalt.

Alege. Am ales. Am ales să renunț la învățături din bătrâni care mi-au mutilat sufletul. Vremurile s-au schimbat. Schimbarea e bună chiar dacă ne sperie ca dracu. Oh, deja am scris mult pentru un text pe blog. O să mă opresc. Mă ustură ochii. Mă doare piciorul. Mi-e somn.

Interesează pe cineva cum m-am schimbat după ce l-am citit pe Freud?

Foto: Bogdan Mosorescu