Am ajuns cu Mateiu la locul de joacă de la mall. Imediat s-a dus la țarcul cu bile. M-am postat lângă el să-l supraveghez. Nu-l ajut să urce sau să coboare. Privesc și stau pregătită în caz că se dezechilibrează. Fac tot ce pot să fiu o mamă Montessori.
În poziția călare pe scară, nici în țarc, nici în afara țarcului, Mateiu s-a trezit cu un copil de țigan în cap. Subliniez țigan deoarece mi se pare important cum anume ne afectează unele persoane de etnie romă. Era îmbrăcat într-un tricou negru cu pantaloni scurți asortați. Mie mi-au atras atenția poziția, burta și gambele umflate. I-am comunicat că acolo se află un bebeluș, că ar fi putut să treacă pe lângă el. M-a maimuțărit. O mamă de lângă mine s-a fâstâcit. Dintr-o dată s-a schimbat atmosfera. Cu urechile ușor țiuind, cu pedagogia Montessori aruncată la gunoi, i-am atras atenția că este prost crescut. A urcat scările repetând: Sunt prost crescut, sunt prost crescut.
A ieșit 5 minute mai târziu și s-a îndepărtat. A revenit cu tatăl lui. L-am privit pe tatăl lui și m-am așezat pe bancheta de lângă țarc. Copilul a revenit la intrarea în țarc. Îi curgea transpirația la tâmple. M-a privit în ochi. S-a uitat la Mateiu. A intrat în țarc pe lângă Mateiu. L-am felicitat. Vezi că se poate?! Mulțumesc. S-a îndepărtat. A lipsit câteva minute și a revenit să se așeze ca David al lui Michelangelo în mijlocul scării. La un moment dat i-a strigat tatăl să coboare. Mămica de lângă mine s-a mutat. Eu am privit copilul, tatăl și iar copilul. M-am întrebat dacă o să se ia de mine, dacă o să mă înjure, dacă o să mă lovească. Nimic nu s-a întâmplat, dar mi-a trecut prin cap.
Cum să potrivesc întâmplarea în cerința de politic corect? L-am ofensat pe băiat că l-am numit țigan? Băiatul l-a încălecat pe Mateiu cu un rânjet pe față. Iar el este țigan, la fel cum eu sunt olteancă, româncă, scheleancă. O doamnă s-a fâstâcit. Eu mi-am imaginat niște scenarii violente. Atmosfera a devenit irespirabilă. Pot spune că mi-a fost frică. Frica e naturală, dar în societate frica nu ar trebui să existe.
Emoțiile și corectitudinea politică ne slăbesc. Devenim oameni diluați.
Foto: Flavius Neamciuc
iunie 10, 2022
mie imi place cum ai reactionat fata de copilul mai mare. Tigan sau nu, ai reactionat corectiv si cu un exemplu bun. Si copiii netigani neglijeaza carutzuri /alti oameni, multi copii si nu ca ar fi prost crescuti sau etc ci pur si simplu au varsta sfidarii, au tupeul lor specific, egocentrismul copilariei etc.si difera de la copil la copil, adultii sunt cei ce modeleaza astea.
Ce nu e ok e ca ti-a fost frica de copil si tata. Si mie mi-ar fi fost frica acolo. E dificil de zis de unde vine aceasta frica si mai dificil cum sa o pansez si aduc in zona de confort.
iunie 10, 2022
🙂 Claudia, ideea este că am exagerat. Mi-a trecut prin cap că ar putea deveni violent. Tatăl nu a avut nici o reacție.