Am chef de putina morala si cateva pahare de sirop de zmeura cu sifon. Nu stiu daca din pacate, dar nu-mi pot satisface nici una din pofte. De unde sirop? Si dispozitia asta pentru morala nu da rezultate, deoarece am realizat de curand ca omul face morala din comoditate.
Sa faci morala tine de o lejeritate a mintii, sa cauti solutii sau sa incerci sa intelegi tine de o sinapsa, iar zona asta de contact e prea putin explorata.
In secunda asta, eu stau foarte bine la partea cu intelesul, inteleg pe oricine, dar solutiile le gasesc mai greu. Dar acum nu vreau sa renunt la morala, tot ce scrisei mai sus trebuie sa fi creat o anumita atmosfera apasatoare.
Am o problema cu oamenii care mi se adreseaza cu tu. Inainte sa continui, amintesc ca a vorbi cuiva cu dumneavoastra tine atat de respect, cat si de o anumita intimitate. Pe mine ma intereseaza intimitatea si distanta pe care o impune acest dumneavoastra.
E ceva foarte intim sa mi te adresezi cu tu sau pe numele mic, deci grimasa si ochii mari pe care ii fac cand cineva imi raspunde cu tu la dumneavostra al meu nu-si are cauza intr-un deranj ofensator, ci intr-un deranj intim. Il accept pe tu cu afectiune, nu existau tu fara afectiune, si nu ma intereseaza ca se mai intampla, in unele situatii, sa fiu servita si de copii de 16 ani.
Si ei sunt dumneavoastra pentru mine, iar navala lor cu pronumele personal peste mine ma fastaceste. Oare ei chiar nu simt nuantele si mladierea pronumelui personal tu?
Dumneavoastra e rece si distant, renuntarea la el mie imi seamana foarte mult cu o declaratie de iubire, si cu siguranta nu iubesc vanzatoarele sau chelnarii.
Imi puneti si mie 300 de grame de fondante?
Eu iti pun cat vrei.
Dar eu nu te iubesc.
octombrie 28, 2011
Pronumele de politete e ingust si depasit, cel putin in afara exprimarilor oficiale. Pot accepta faptul ca asta tine de un limbaj literar sobru si de multe ori necesar; la asta se mai adauga diferentele mari dintre persoane (mai ales varsta si statut) cand pronumele de politete suna, prin prisma doctrinelor, adecvat. In restul cazurilor, e o complicatie fara o justificare anume. Si nu, nu accept asta cu iubirea.
Eu unul nu ma simt mai respectat iar faptul ca ma adresez folosind rspectivele forme nu atrage de la sine un respect.
octombrie 28, 2011
@dam
Eu am lasat respectul in subsidiar, am vorbit doar de intimitatea lui tu.
Nici eu nu cred ca sunt respectata daca mi se vorbeste cu dumneavoastra, dar sunt de acord ca ma tine la distanta.
Daca as raspunde, „dumneavoastra dam”, nu as face-o din respect, ci pentru a pastra o anumita distanta.
octombrie 28, 2011
Este mult adevar in ceea ce spuneti, din pacate acest „tu” a venit la pachet cu toate formele fara fond preluate de la democratia americana, prost inteleasa si mult mai prost insusita. Este pacat ca nu mai este „la moda” politetea sau macar pronumele de rigoare, avem egalitate, chiar si intre un adolescent rebel si un batran ce sta in picioare in autobuz. Pacat ca incepem sa lasam mostenire acest „tu” . Sunt aproape sigura ca se vor inlatura pronumele de politete si din dictionar, din manualul de limba romana, precum se vor inlatura cratimele, de fapt oricare alte reguli de gramatica si de punctuatie.
Nu sunt profesoara si am 28 de ani, dar ce frumos era cand spuneam „sarut-mana” chiar si la 15 ani…si e la fel de frumos acum, cand raspund cu „dumneavostra” vanzatoarelor adolescente ce ma intreaba rapid „ce-ti dau?”
octombrie 28, 2011
@Alina
Raspund repede si sper sa-mi si cititi raspunsul. Recunosc ca acum, in acest comentariu, felul in care ati ales sa-mi scrieti, ma facu sa ma rusinez.
Pe blog sunt tu pentru orice cititor, avem intre noi o distanta a identitatii, nu vreau sa mai adaug la aceasta si una a respectului sau a intimitatii de care am amintit.
Imi place si mie sa dau saru mana, dar chiar nu mai pot da saru mana barbatilor.
De la 28 la 28, salut bucuroasa ca ati ales sa va spuneti parerea aici, cu putin noroc, poate am cititoare si din randul vanzatoarelor. 🙂
octombrie 29, 2011
Pai din pacate respectul la noi romani este de domeniul trecutului.In societatea noastra te izbesti de forme opuse respectului si sincer nu stiu cat de mult poti manifesta un comportament normal si de buna crestere din care sa reiese respectul!M-am,, lovit” de persoane a caror varsta ar fi trebuit sa reflecte forme de respect dar defapt comportamentul manifestat era mult sub asteptarile mele.acel,,saru-mana” sau buna ziua sunt mute parca am folosi comunicarea non verbala cand sunt persoane lipsite de vorbire care abia ar astepta sa rosteasca un ,,buna ziua” si un dumneavoastra!
Am invatat ca respectul se castiga si cand se ia in considerare sentimentele,nevoile si gandurile acelei persoane manifesti de fapt respect. Respectul nu se obtine cu forta si nici nu-l putem cere Paula pentru ca nu mai exista,acum respect =nesimtire!
Noroc ca mai suntem cativa care aratam respect prin actiuniile noastre si poate asa mai trezim o urma de mustrare si la cei care au uitat definitia respectului!
Felicitari pentru articol!
octombrie 29, 2011
@Caro
Multumesc frumos.
Uite si tu ce am facut, am vrut sa scriu despre intimitatea lui tu, dar primesc o retroactiune pentru respectul lui dumneavoastra. Asta ma poarta cu gandul la o anumita nemultumire, ba chiar frustrare a oamenilor ca se gasesc neputinciosi in fata unei comunicari inteleasa foarte prost.
Pentru mine, dumneavoastra imi asigura o anumita distanta, nu tutuiesc pana nu ajung la un anumit confort langa persoana de langa mine