ACCESORIZÂND UN BĂRBAT

De 17 mart., 2023 0 No tags 0

Spăl vasele și-mi imaginez cum mă așez la scris ziua. Seara, obosită și descurajată de la atâta căscat, nu-mi rămâne decât să vă povestesc una sau alta, una mai comună ca alta. Eu visez să scriu extraordinar. Pentru extraordinar mi-e necesară lumina, dimineața și mintea odihnită. Până atunci, fac exerciții de scris. Scriu pentru a nu uita să scriu.

Nu vă pot propune mari teme de gândire. Nu vă notez revelații care-mi scutură eul deoarece dereticarea prin casă nu e un stimul suficient de puternic. De fapt nu e un stimul. Parcă se scurge toată viața interesantă din mine și rămân eu cu gândurile mele suspendate de activități casnice.

Curățam ieri vasul de toaletă și mi-am propus să ticluiesc un articol despre voință. Mi s-a părut mie că am descoperit ceva. Acum mi se pare imposibil să-mi recuperez observațiile. S-au dus când am tras apa. Așa mi se duc gândurile, cu apa de la toaletă, cu hota, cu aspiratorul. Activitățile casnice îmi reinterpretează persoana.

Am sfârșit primul volum din Arhipelagul Gulag. V-am spus. M-am apucat de Patul Fridei de Slavenka Drakulic. Mi-am dorit o pauză de la comunism, dictatură, tortură, suspiciune, foamete, sărăcie, ignoranță. Mi-am dorit să-mi colorez din nou visele. Am nimerit-o cu Frida, cea mai colorată femeie din istorie. Am crezut că am nimerit-o. Am terminat cartea ieri și am aflat, din paginile romanului cu verificare și confirmare pe Google, că Frida Kahlo a avut o aventură cu Lev Troțki. Nici de durere n-am scăpat. Frida a trăit în durere și și-a pictat durerea. Toată viața, scurtă de altfel, a jucat un rol. Prin suferință încetăm să mai fim marionete, zicea Cioran. Frida Kahlo s-a inventat pornind de la un handicap, un picior mai subțire, s-a înfrumusețat accesorizând un bărbat și a devenit nemuritoare prin durerea care a forțat-o să i se opună prin acuarelă. Când picta reușea să țină sub control demonul durerii care nu a părăsit-o toată viața ei. După cum vedeți, nu am luat nici o pauză de la comunism și durere.

Mâine o să încep un alt roman. Două zile pauză după Arhipelag nu-mi sunt suficiente. O să pun mâna pe volumul al doilea după ce mi s-au colorat suficient visele și stările. Momentan am zile gri.

Foto: Bogdan Mosorescu

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
2 × 27 =