Mai am și azi ceva de zis. Când eram copilă am auzit des că sufăr de limbariță. Am hotărât să nu fiu de acord. Vorbesc mult, dar nu fără rost.
E sens în tot ceea ce notez.
Așa că mai zic și azi ceva. O fi nepotrivit după noile obiective stabilite pentru blog, dar scriu aceeași rubrică de ieri, conținutul diferă.
Atenție! Urmează să scot din dicționar niște cuvinte vulgare. Fără îndemânarea lui Vișniec de a le face literatura de-a dreptul, o să pun sub ochii dumneavoastră cuvântul curvă. Mă interesează prea puțin cuvântul, dar felul cum ne raportăm la el mă captivează.
Aici o să studiem în cele două direcții: feminin și masculin.
Să luam un scenariu. El și ea se despart. Amândoi se simt respinși. Unim drumurile: furia ca punct comun. Manifestarea diferă. El pune tot disprețul și urlă: curvo! Ea se revoltă în cea mai amară stare sufletească: eu, curvăăă?!
În punctul ăsta mi-ar plăcea să atrag atenția femeilor. Dar de ce vă revoltați? Dar de ce ne revoltăm? Din punct de vedere genetic, organismul cunoaște două stări, plăcere și neplăcere. Mai departe ține de învățături și deprinderi. Observați copiii, amorali, fără scârbă și limite. Asta înainte să fie educați.
Revenim la curvă.
CÚRVĂ, curve, s. f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră.
Femeie care duce o viață desfrânată. Cine poate să stabiliească o măsură a desfrâului? Unitățile de măsură în acest caz țin de a simți plăcere și a simți neplăcere. Adevărul este că legile morale nu rezistă nici unei anchete biologice. Manifestările vieții din punct de vedere biologic și anatomic nu susțin nici un postulat moral.
Astfel am ajuns la această concluzie pe care o las scrisă în rubrica Zice Dunia: nu putem fi curve decât prin reacția noastră. Fără frica de gura lumii, ce resturi lingvistice din acest cuvânt vă ofensează? Plăcerea pe care o trăim în actul sexual? Nu pot să fiu de acord. Am hotărât că nu sufăr de limbariță, hotărăsc și acum că nu pot să mă ofensez din plăcere.
Răspundeți cu un zâmbet. În fond, actul sexual este unica activitate a omului care unește femininul cu masculinul. Realizăm o unitate, un întreg apoi ne ofensăm.
Zâmbesc.
mai 21, 2015
Copiii nu sunt imorali, ci amorali. Moralitatea e o construcţie a societăţii. Copiii n-au nimic de-a face cu ea. Nu sunt împotriva moralităţii, n-o încalcă cu bună ştiinţă, o transcend de-a dreptul.
Ai dreptate, epitetul „curvă” este aruncat mult prea des. Problema aici, după părerea mea, ţine de atitudinea bărbatului. După ce ai avut o relaţie cu o fată, o numeşti curvă. Înainte, ai ales-o tocmai pentru că ştiai că are ceva experienţă cu bărbaţii. Faptul că ai făcut sex cu ea, ca şi poate cu altele, nu te pune în exact aceeaşi postură? Dar bărbatul aplică deseori o dublă măsură, pentru el şi pentru femeie. Dacă el umblă cu 3 fete, e şmecher. Dacă iubita lui umblă cu 3 bărbaţi, e curvă. Sigur, această clasificare apare mai ales la intelectele limitate. Cu care, evident, sper că fetele inteligente ca voi nu vor avea prea multe de-a face. 🙂
Iubirea uneşte şi ea masculinul cu femininul, dar la un alt nivel. Cred că poate fi privită ca fiind o octavă superioară a sexualităţii.
mai 26, 2015
neaparat despre certuri intre 2 si cuvinte urate acordate la despartire: numai o curva/proasta si cu alte epitete ce curg ar fi putut sta cu un om atat de jos ca el :))) – dar cand apar cuvintele grele atunci situatia era atat de murdara si amandoi atat de manjiti incat despartirea trebuia sa fie de ceva timp.
Oricum, imi confirma ca societatea romaneasca e construita pe familia matriarhala: femeia decide, femeia conduce, daca e ceva rau intr-o casa femeia e de vina, si daca totul continua bine atunci tot meritul femeii este.
Cat despre ultima fraza, cu actul sexual, eu as adauga si dusul gunoiului si deschisul conservelor (am o problema cu asta, pentru mine s-au inventat conservele cu cheitza 😀 )