Sunt obosită de oameni, de acei ipochimeni care se cred mai importanți ca molecula de ADN și mai esențiali ca picătura de apă.
La o ultimă întâlnire cu un asemenea ins, l-am învrednicit cu o privire, apoi m-am ridicat și am plecat.
M-am îndepărtat învingătoare, am refuzat să-mi trădez timpul făpturii mele.
Un om are o datorie, să-și păstreze un nimb al umilinței în fața învățăturilor vieții. Niciodată nu cunoști suficient, nu știi îndeajuns oricât de mult te-a solicitat viața ta, iar aceia care nu mai găsesc loc în ei de înțelepciune devin automat doar material uman fără nici un fel de individualitate.