Datorită românilor care pleacă în alte țări, alte țări se pot lăuda cu barmani, vânzători, bucătari, cameriste etc cu studii superioare. Dar studiile superioare nu sunt atât de relevante în ceea ce împing eu acum, într-un căruț imaginar de supermarket, sub nasul dumneavoastră.
Important, dar trist, este că alte țări se gospodăresc cu români capabili. Eu cunosc o duzină, nu de obiecte, de persoane.
Așadar, pare ușor să fii civilizat când oamenii care mătură și spală cunosc istoria artelor, recită din Shakespeare sau se îndeletnicesc cu pinhole.
Vă puteți imagina cât de înzestrați trebuie să fie cei din funcțiile alese dacă ce mici și neînsemnați cunosc istoria artelor?
De aceea românii s-au obișnuit să zică dincolo în loc să numească țara unde muncesc.
Muncesc dincolo de orice așteptări și valori umane, muncesc într-un loc unde meșteșugarii pun flecuri pe muzica lui Igor Stravinski.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
august 9, 2012
Din fericire nu sunt în situatia asta, dar brambureala asta mondiala i-a gasit nepregatiti pe cei „civilizati”. Nu-s obisnuiti cu greul, nu le place sa sufere si atunci devin rai. Ghici contra cui?
august 11, 2012
Pe straini?
august 11, 2012
Nu pe toti, fata de africani si de magrebieni au un anumit complex si respect, dar mai sunt si altii…
august 13, 2012
Dan, acel respect ori este pt toti, ori nu este deloc. E posibil sa fie de fatada acea toleranta de care amintesti ( fata de magrebieni si marocani) – banui ca la francezi te referi.
O discutie asemanatoare am avut acum ceva timp, cu cativa romani. Si le explicam ca in Romania actuala sunt f. multe universitati particulare, prea multi absolventi, prea prost calificati. Unii raman in Ro pe salarii mizere, altii pleaca in occident, tot pe salarii mizere. Cei care vor cu adevarat, se califica/extra califica, re-califica.
Exemple: la spalatorie de masini in Bucuresti, absolvent de Spiru Haret. Picolita, in Bucuresti, absolventa de universitate ( nu stiu ce a terminat). Tot de la Spiru Haret, absolventa finante-banci ingrijeste batrani in Italia, psiholog menajera in Belgia, etc. O contabila – menajera in Bucuresti. Si lista mea poate continua.
Nu e rusine sa muncesc.
Cazul care m-a socat pe mine, a fost – citeam pe un forum cu o absolventa de universitate din Galati se plangea ca uite, a ajuns cu logodnicul ei intr-o macelarie, sa lucreze de jumatate de an pe salariul minim, locuiesc in conditii proaste asigurate de angajator, scris analfabetic ( si eu scriu prost, dar ea m-a depasit, fara punct, virgula unde nu e cazul, articol lipsa, cratima mai des decat trebuie etc.). Au fost cateva pers. care i-au dat recomandari, cu oficialitati, cu unde sa mearga sa faca plangere, ea in continuare se lamenta ca uite, are o diploma si e nevoita sa lucreze in macelarie.
Repet, nu e o rusine sa muncesc. Rusine e sa ma plang si sa stau degeaba.
august 13, 2012
si o alta idee, oarecum diferita.
Deci, la un moment dat, in cercul meu de cunostinte erau cateva contabile, si 1 instalator bun. Una din contabila gasise cu greu un job, cu salariu aproape de minimum pe economie. Instalatorul ( am specificat bun,da? ) castiga de cateva ori mai mult, si nu facea fata la clienti.
Am stat si analizat si discutat. Practic, segmentul de job: instalator avea mai multe cereri, iar oameni calificati ( si buni) putini. Cerere mare, instalatori putini, acestia au inceput sa ceara/primeasca bani mai multi. Il inteleg pe instalator ca nu a lalait cu facultatea – ce sa faca? sa devina un contabil fara experienta, cu minim pe economie?
Si de ce sunt contabili cu salariu asa mic? de ce nu si-a gasit alt job mai repede si mai bine platit?
Intradevar, cunosc absolventi de cotnabilitate care castiga mai bine ca instalatorul ala bun.
Totul se numeste: cerere si oferta.
Ei, ce e de ales? sa fiu un contabil fara experienta, sau un instalator bun?
august 15, 2012
@arakelian
Stiu ca aici i te adresezi lui Dan, dar ma mai bag si eu putin. Eu cand am scris cele cateva randuri, m-am referit stric la romanii capabili, nu la romanii cu studii superioare.
Am scris pe blog, acum ceva vreme, parerea mea despre tinerii cu diploma. Eu nu sustin studiile superioare, eu sustin meseria.
Nu a fost niciodata rusine sa muncesti doar ca oamenii reusesc foarte greu sa-si modeleze materialul lor uman. Ce am invatat eu, si ma bucur de asta, este ca daca nu poti accepta alegerile fiecaruia, te dai la o parte si doar privesti, fara sa judeci. Psihologul din mine, ala care nu sunt, considera ca fiecare dintre noi avem niste motive care se fac responsabile de faptele si comportamentul nostru cu ceilalti, cu societatea.
august 15, 2012
Nu conteaza studiile, ci ceea ce faci sa faci cu placere! Confucius spunea: Alege-ti un loc de munca pe care il iubesti si nu va fi nevoie sa mai muncesti nicio zi din viata ta!
august 16, 2012
Noctambul, asta e si parerea mea. Multumesc pt citat,e f. potrivit.
Dunia, pt mine nu e normal pt mine sa plangi de mila muncii unui om, munca nu e motiv de mila, ci de admiratie, cea mai mare admiratie.
1. pt ca omul respectiv a ales asta. Cand nu ii mai place, face un pas alaturi, si va gasi altceva
2. e de admirat cu atat mai mult, cat omul ala e si mai capabil, dar a facut niste sarcrificii – cu un scop in viata.
Pt ca inclusiv la maturat strada/McDonalts,un om capabil si muncitor se va remarca si va avansa.
Mai citisem undeva, o bucata de carte scrisa de un indian ( din America), care spunea: nu ma intereseaza ce ai, si ce stii sa faci. Conteaza cate sacrificii pot face pt un vis, pt o dragoste, pana unde esti in stare sa cobori pt a obtine ceea ce visezi.
Eu asta imi imaginez cand un om capabil pleaca in strainatate si accepta primul job – ca a facut acest sacrificiu pt un vis, un vis maret, si visul ala va iesi in curand la vedere.
august 16, 2012
Nu plang de mila munca unui om, eventual conditiile in care munceste.
Sacrificii pentru un vis?
Persoanele pe care le-am avut eu in cap nu s-au sacrificat pentru un vis, ci pentru un viitor nestiut al unor viitori copii, pentru o viata respectabila.
Si cel mai trist caz pe care il cunosc personal, un baiat, un om care cunoaste istoria artelor, care prinsese un post la muzeu, care stia ce sa faca in acel muzeu, a renuntat, iar acum impinge carucioare in supermarket.
Daca tu zici ca asta e sacrificiu pentru un vis, eu nu te contrazic, dar eu nu-l vad asa, ci ca pe o tragedie intelectuala si spirituala.
august 16, 2012
Perfect de acord.
Ma intreb ce sacrificii a facut Confucius ca sa nu mai munceasca o zi din viata lui.
august 16, 2012
Eu ce sacrificii fac, Dunia? Poate ca imi „sacrific” weekend-urile si sarbatorile uneori, dar de lucrat (scriu „lucrat”, nu „muncit”!), lucrez cu placere la serviciul meu! Ma pot considera un caz fericit din punctul asta de vedere. Ceea ce a spus Confucius mi se potriveste…
august 16, 2012
Tu esti un caz fericit, Doamne ajuta cu asemenea cazuri fericite, sunt singurele care pastreaza speranta intr-o lumea cu masura si in echilibru.
august 16, 2012
Si totusi, nefericirea vine cand ma uit in jur… Si vad contrariul: lipsa sperantei pentru noi ca natie… Dar asta e alta poveste. Si totusi cred ca totul are legatura cu munca! Am vazut un desen cu o bunicuta care tricota la o consola de jocuri, iar rodul muncii ei era minunat, dar… virtual! Trebuie sa tricotam cu andrelele metalice, nu la consola de jocuri! Munca si rezultatele concrete, reale, palpabile ale muncii ne scot la liman! Bine… rezultatul muncii mele nu este palpabil, nu are miros, nu are gust… Dar e prezent la toate prizele si toate becurile (care nu sunt arse!) din casele noastre.
august 18, 2012
Am studiat actoria ca oricine altcineva. Am fost ghid ca sa imi platesc chiria, dar apoi am inceput sa lucrez ca barmanita, pentru ca se platea mai bine. Aveam timp pentru mai multe cursuri, pentru auditii. Daca intrebi un barman sau un chelner cu ce se ocupa, vor spune „sunt actor, sunt cantaret”. „Sunt student, sunt scriitor.” Dupa o vreme, trebuie sa fii sincer. Sunt barman, chelnarita… Asa se intampla, dupa ce astepti succesul.
Randurile de mai sus sunt din filmul „Mad Dog and Glory” ( http://m.imdb.com/title/tt0107473/ ) si apartin americancei Glory (Uma Thurman), care traieste, locuieste si munceste in State… Filmul e din 1993 (mult inaintea crizei din zilele noastre)!