+ 50

În asemenea situații, când familii și prietenii se destramă din cauza simpatiilor politice, mă dă peste cap faptul că sunt om.

Nu e prima dată când mi-e greu să fiu om. Copleșită s-a mai întâmplat să mă simt. Mă gândeam de dimineață la credința unora că reîncarnarea într-un animal semnifică o decădere. Aș modifica, dacă mi-ar sta în putință, părerea asta. A trăi pe pământ cu suflu de jivină, orice jivină, te scapă de intenție. Animalele supraviețuiesc. Oamenii se umilesc.

Fără dificultate am sesizat atitudinea unor oameni în prezența mea. Mi-ar reproșa și nu prea echidistanța, m-ar disprețui și nu m-ar disprețui, ar deschide gura să mă convingă de legimitatea faptelor lor. Unii, cu un tupeu de defilare, mască a multor complexe de inferioritate, m-ar pune la punct cu o descărcare de vorbe baroce pe care nu doresc să le redau aici.

Insultele, grobianismul, reacțiile, cearta nu-mi sunt necunoscute. Le practic, dar mai ales le-am practicat cu spontaneitate. În prezent caut să mă împotrivesc manifestărilor. Le anunț și mă retrag. Cearta e terapeutică, loviturile reprezintă un declic, cuvintele eliberează. Cine nu ar fi, semenii mei, de acord?

Reamintesc de intenție. Insultele programate, grobianismul plănuit, reacțiile pregătite, cearta proiectată conțin dorința de a face ceva. Asta văd în jurul meu: dorința unora de a bate obrazul, de a umili, de a înjura, de a se impune. Și mie îmi place să-mi impun părerea. Țin foarte mult să spun ce gândesc și cum gândesc, dar nu mă interesează să-ți împrumut judecata mea. Am dus zeci de discuții incompatibile. Mi s-a întâmplat să mă răzgândesc sau să mi se dea dreptate după un timp. Moneda are întotdeauna două fețe.

De ce nu văd oamenii si punctul celorlalți de vedere? De ce nu văd oamenii educați din stradă că 50 de lei la pensie înseamnă mâncare? Mâncarea e o nevoie imediată, animală, fără intenție. Insultele lor sunt gratuite și decise.

Mama mea are pensie 560 de lei. Plus 50 nu semnifică nimic pentru mine, dar nu pot spune același lucru despre ea.

O să păstrez neutralitatea. O să mă abțin din a citi pancarte agramate ale pensionarilor. O să mă gândesc mai des la bunica mea, femeie fără școală, dar cu un bun simț desăvârșit.

Și o să-mi fac mai departe datoria față de țară. O să rămân aici, o să votez, o să fac plângeri peste plângeri la instituții, o să respect reguli și o să schimb ceva în pătrățica mea.

Și o să mor încercând.

Foto: Sorin Onișor

3 Comments
  • Romina
    februarie 7, 2017

    Cred ca problema nu tine de a nu vedea ca cei 50 de lei se transforma in mancare, ci de a merge mai departe si de a vedea ca cei 50 de lei, intr-o economie cu inflatie crescanda devin egali cu 0, pentru ca se vor devaloriza inainte sa apuci sa-i cheltui.
    Nu cred ca asta ar fi gandirea tuturor – pentru ca intr-adevar multi se opresc la pragul de „pai si ce-i aia, 500?” dar din discutiile recente cu un omulet din Serbia – tara care a trecut in urma cu vreo 20(?) de ani printr-o inflatie scapata de sub control am aflat ca erau momente in care devalorizarea era atat de accentuata incat salariul/pensia luata azi nu iti permitea sa cumperi 2 paini peste cateva zile.

    • Noctambulul
      februarie 14, 2017

      In Serbia acelor ani (’90) salariul lunar in dinari echivalent in DM (marci germane) ajungea la… 5! Da, 5 DM! Cea mai mare bancnota (sau bancnota cu cele mai multe zerouri) a fost cea de 50.000.000.000, adica 50 de miliarde! O singura bancnota care nu valora mai nimic! Alte vremuri… Vremuri de razboi…

  • odetta
    februarie 7, 2017

    Multumesc !
    Mi-a facut tare bine sa vad ca mai sunt oameni educati si cu constiinta. M-a durut sa vad cum persoane care se cred educate, si-au dus copiii in strada ca sa jigneasca sau sa urasca. Mi-a mers la inima si articolul anterior. Felicitari pentru Parintele bun care esti!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
10 × 19 =