Pe Gheorghe Lazăr, colț cu Cetății, o femeie cumpăra flori, gura leului, de la negustoreasa zonei. E celebră și disciplinată negustoreasa. În fiecare zi, de marți până sâmbătă, între opt și 13, stă să-și vândă marfa în colț la Profi.
Mi-au atras atenția picioarele musculoase ale femeii. Erau în întregime mâzgălite cu diferite forme și dungi colorate. Pantalonii scurți, tricoul alb, murdar în dreptul umărului stâng și o pereche de crocși albi, colorați și ei, contrastau cu îmbrăcămintea plictisitoare și sărăcăcioasă a urbei. Florile le-a pus sub braț fără grijă și s-a îndreptat spre o mașină albă cu un abțibild roz, un unicorn. Cum a putut să iasă așa din casă?!

Din nou, îmi imaginez o descriere dintr-un roman. Îmi transform activitățile comune. Scrise, devin semnificative. Oare nimeni nu s-a mirat de picioarele mele cu dungi și pete verzi, roz, galbene, mov și oricare altă culoare din borcanul cu carioci?! Mateiu are un borcan cu carioci pe care-l plimbă prin toată casa și desenează pereții, pe mama și pe tata.

Dacă s-a mirat cineva, nu-mi pasă, dar îmi dă avânt. Aș putea să imaginez o poveste de dragoste între femeia cu picioarele desenate și un el. O carte întreagă pornind de la niște picioare lăudabile fără a fi ireproșabile. În loc de povești, de orice fel, mă mulțumesc cu blogul.

Tot în pantaloni scurți am văzut-o pe mamanu zilele trecute. I-am moștenit lui mamanu, printre altele, statura mignonă. Suntem două femei micuțe. Mi-au atras atenția genunchii ei, aspectul pielii. Îmbătrânirea i-am acceptat-o, dar acum mă frământ cu amintirea lui mamanu. Deși are părul scurt și alb, chipul ridat și o dantură nouă, la mine în cap tronează un păr negru și lung, un chip neted și o dantură lipsită de artificiile ortodonției. Mi-e teamă că-mi pierd tânăra mamă. Că părul alb îl va acoperi pe cel negru, că în orice clipă, când mă gândesc la ea, din gând o să-mi apară imaginea unei bătrâne în locul femeii tinere cu părul negru.

Nici nu mai sunt sigură care e mama mea, cea care se ivește în gând sau cea care mi-a masat viguros capul și mâinile zilele trecute?! Nu e corect. Nu e cinstit. Nu e decent să îmbătrânim și-n amintire. Ne suportăm bătrânețea prin conviețuire. Suport bătrânețea lui mamanu, dar dacă ar fi să aleg, n-aș schimba-o pe mami cu măicuța. Mami a fost perfectă, așa cum merită toți copiii, tânără, blândă, frumoasă și jucăușă. De multe ori a dat liniștea casei ca să se joace de-a v-ați ascunsa cu mine și cu soră mea.

În aceste zile mă gândesc la mami.