M-am apucat de Gabor Mate. Mitul normalității se numește cartea și am cumpărat-o dintr-o librărie de la Sibiu. E prima mea carte semnată de acest autor controversat. În două zile am apucat să parcurg 80 de pagini. Nu înseamnă mare lucru 80 de pagini, dar nici valoare zero nu au.

Interesant că pe parcursul acestor zile, în timp ce citeam, efectuam în același timp o recitire. Este necesar să vă fac cunoscut contextul. Nu l-am citit pe Gabor Mate, dar am fost expusă la el. Mi s-a povestit despre el. L-am văzut pe youtube. Am asistat la adularea și la condamnarea lui. De aceea am păstrat distanța mai mult timp. Poate l-aș fi citit mai demult fără tamtam-ul din jurul personalității lui. A sosit vremea lui. Am descoperit și ce înseamnă senzația de recitire. Lecturez în paralel cu alte cărți și Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele de Sapolsky. Ultimul capitol din Sapolsky se numește Pe când nu erai decât un ou fecundat și vorbește despre cât au genele de-a face cu comportamentul. Ați auzit de epigenetică? Dar despre gena războinică sau MAO-A?

Cele 80 de pagini din Mate trec în revistă în special studiile de epigenetică, o ramură care se ocupă de genă și de mediu. De aceea îmi pare că l-am recitit pe Sapolsky povestit de Mate.

Ca părerea despre Gabor Mate formulez:
A spune că Mate susține că orice traumă netratată are consecință un cancer mizerabil este identic cu a afirma că Freud susține că băiatul visează în mod erotic la mama lui. Două gogomănii care vorbesc despre cititori, despre gândirea lor, lipsa ei în special, și nu despre autori.

Aceasta este o primă părere care mi-a trimis mințile într-o altă direcție. Îl citesc greu pe Sapolky. Pricep și nu pricep. De la acest adevăr m-am cutremurat. Accesul la informație ne îmbată. Acționăm ca sub efectul drogurilor. Ne credem prea inteligenți. Suntem siguri că pricepem cum e cu dopamina, cu gena războinică, cu hormonii. Aș schimba mantra. Avem idee cum e cu dopamina și restul. Câștigul omului de rând ține de inestimabil, ne simțim răsplătiți pentru secole de întuneric. Dopamina este implicată în procesul de răsplată. A avea idee de ceva nu e totuna cu a ști. Vorbesc în numele meu și îmi permit să presupun și în numele majorității. Aruncați cu pietre, iar eu o să interpretez ce anume v-a determinat să acționați într-un asemenea fel. Nu citesc degeaba, chiar dacă nu asimilez cât mi-aș dori.

Abia aștept să înaintez cu lectura la Mitul normalității. Mai povestesc sau nu mai povestesc despre. Între timp să râdem înainte de toate. Râsul apără de boală.