GOGOMĂNIA DIN JURUL LUI GABOR MATE, TRAUMA DUCE LA BOALĂ

De 26 sept., 2023 2 No tags 0

M-am apucat de Gabor Mate. Mitul normalității se numește cartea și am cumpărat-o dintr-o librărie de la Sibiu. E prima mea carte semnată de acest autor controversat. În două zile am apucat să parcurg 80 de pagini. Nu înseamnă mare lucru 80 de pagini, dar nici valoare zero nu au.

Interesant că pe parcursul acestor zile, în timp ce citeam, efectuam în același timp o recitire. Este necesar să vă fac cunoscut contextul. Nu l-am citit pe Gabor Mate, dar am fost expusă la el. Mi s-a povestit despre el. L-am văzut pe youtube. Am asistat la adularea și la condamnarea lui. De aceea am păstrat distanța mai mult timp. Poate l-aș fi citit mai demult fără tamtam-ul din jurul personalității lui. A sosit vremea lui. Am descoperit și ce înseamnă senzația de recitire. Lecturez în paralel cu alte cărți și Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele de Sapolsky. Ultimul capitol din Sapolsky se numește Pe când nu erai decât un ou fecundat și vorbește despre cât au genele de-a face cu comportamentul. Ați auzit de epigenetică? Dar despre gena războinică sau MAO-A?

Cele 80 de pagini din Mate trec în revistă în special studiile de epigenetică, o ramură care se ocupă de genă și de mediu. De aceea îmi pare că l-am recitit pe Sapolsky povestit de Mate.

Ca părerea despre Gabor Mate formulez:
A spune că Mate susține că orice traumă netratată are consecință un cancer mizerabil este identic cu a afirma că Freud susține că băiatul visează în mod erotic la mama lui. Două gogomănii care vorbesc despre cititori, despre gândirea lor, lipsa ei în special, și nu despre autori.

Aceasta este o primă părere care mi-a trimis mințile într-o altă direcție. Îl citesc greu pe Sapolky. Pricep și nu pricep. De la acest adevăr m-am cutremurat. Accesul la informație ne îmbată. Acționăm ca sub efectul drogurilor. Ne credem prea inteligenți. Suntem siguri că pricepem cum e cu dopamina, cu gena războinică, cu hormonii. Aș schimba mantra. Avem idee cum e cu dopamina și restul. Câștigul omului de rând ține de inestimabil, ne simțim răsplătiți pentru secole de întuneric. Dopamina este implicată în procesul de răsplată. A avea idee de ceva nu e totuna cu a ști. Vorbesc în numele meu și îmi permit să presupun și în numele majorității. Aruncați cu pietre, iar eu o să interpretez ce anume v-a determinat să acționați într-un asemenea fel. Nu citesc degeaba, chiar dacă nu asimilez cât mi-aș dori.

Abia aștept să înaintez cu lectura la Mitul normalității. Mai povestesc sau nu mai povestesc despre. Între timp să râdem înainte de toate. Râsul apără de boală.

2 Comments
  • o femeie
    septembrie 26, 2023

    Sunt studii lungi si tot mai dese pe tema traume si experientelor emotionale si cum pot impacta familiile, dinamica familiei si sanatatea. Cancerul e doar o forma punctata dar burnout, imunitatea jos si racelile repetate, boli din spectrul auto-imun, compensarea prin alcool /mancat compulsiv etc etc – la universitatea de medicina de langa mine sunt studii ongoing si prezentari pe tema data periodic, unde inclusiv oncologi cu zeci de ani de experienta vorbesc.
    De departe m-a impresionat un studiu olandez pe nepotii celor ce au trecut prin Holocaust ce sufera de anumite boli …3 generatii dupa ce bunicii le-au scapat din lagare si inca apar boli pe ici pe colo initial fara explicatie. Nu doar subconstientul ne joaca cum vrea el…
    Poate ca mi-a prins bine mersul la psiholog. niciunu din familie nu a mai racit, vorbim de familie cu copil ce era la cresa. Acum la adolescentza insa au aparut altele – poate ca mi-ar prinde bine ca mama sa merg iar la psiholog, evident ceva imi mai scapa, iar negarea si ascunsul in nisip o duc si acum cu mine.

  • Bettina
    septembrie 27, 2023

    Multumesc!
    Ma bucur ca ai o alta parere despre el decat majoritatea. L-am ascultat pe youtube. Pe alocuri l-am aprobat, dar in general nu. Am inceput una din cartile lui la recomandarile prietenelor. Dupa cateva zeci de pagini am inchis-o. Am zis ca peste cateva luni poate ii mai dau o sansa. Inca nu stiu daca.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
13 − 7 =