Studiază Mara limba germană de la grădiniță. Studiază Mara limba engleză din școala primară. Jocurile pe telefon, Roblox și ceva animeuri în special, i-au dezvoltat vocabularul în limba engleză, dar în special i-au dezlegat limba. Ceva pentru care sunt nespus de recunoscătoare. Mara a refuzat ani la rând să vorbească fie în germană, fie în engleză. Ca punct tare pentru jocuri, acestea i-au reglat temerile. Pe geam au zburat rușinea prost interpretată și frica de o gramatică incorectă. Ciripește în engleză cu prietenii și cu tatăl ei.

Să fie două zile trecute de când am cerut să aud româna din gura ei. Vorbea cu tatăl ei. Îi povestea surescitată despre o întâmplare în limba engleză. Fix atunci am intrat în cameră. Limba română, vă rog! Insist cu limba română, cu limba maternă, iar ieri am citit acest fragment la Roth:
M-am străduit să scap din multe capcane pe care mi le-a întins viața, dar niciodată din captivitatea englezei. Engleza nu doar îmi arată realitatea și o ilustrează, ci este în sine ceva real: cel mai real lucru cu putință. Nu există nimic mai palpabil. Engleza e viața. Eu sunt un om făcut de engleză. Să scriu în engleză este cea mai măreață ordalie pe care mi-a hărăzit-o viața.

Și continuă, dar cred că ați înțeles. Înlocuiți engleza cu româna. Româna e viața.

Pentru mine, ad-litteram, româna înseamnă viața. Mama m-a consolat în româna. Mamaie mi-a insuflat un fel de a fi corect în limba română. M-am îndrăgostit și mi-am exprimat iubirea în limba română. Am cutreierat dealurile de la Schela și nu le-aș putea evoca în oricare altă limbă. Vântul care șuieră acolo nu suportă traducere. Oricare altă limbă a pământului ar goli tot ce-am strâns în mine ca ființă.

Convingerea aceasta a românilor care trăiesc în țară sau care au plecat din țară că limba română le fură copiilor startul în viață mă întristează. Nu limba ne separă de ceilalți, ci sufletul. Povestesc oricui despre dealurile de la Schela, în orice limbă,  dar doar în română le simt. Să renunț la română pentru o viață mai bună ar însemna să-mi trădez carnea și sufletul.

N-am ales. Nimeni nu alege să se nască într-un loc sau altul. Asimilarea, atunci când ajungi să trăiești în alt spațiu geografic, ține de supraviețuire și evoluție. Renunțarea la limba română, ca la o pată de pe o jachetă, pentru a spori șansele de a fi englez, francez, spaniol, german, american ne condamnă pe viață la neîmpăcare cu sine. Ți-au uitat limba. Ai renunțat la ea. Tu nu ești român. Părinții tăi sunt. Tu ești englez virgulă român, iar virgula asta se îngreunează și uneori te strivește. Limbile pot fi învățate simultan. Abandonarea, îngroparea și ignorarea unei părți din sine ne condamnă la o conviețuire cu un străin. În tine o să zacă mereu un străin, este limba ta maternă.

S-ar putea să greșesc. Nu ar fi prima dată. Nu ar fi ultima dată. O țin însă una și bună cu limba maternă, cu limba română.

Limba română sunt eu. Tu cine ești, tu cel care ai uitat-o?!