Amintire. A, mint… doar fragmente organice ale unui trecut nu tocmai indepartat. Picioare, maini, un spate rasucit, un chip bronzat apartinandu-mi, dezvaluind fiinta simpla, multumita si vesela de timpul ei, in timpul ei. Prin vant, ploaie sau soare, prin povesti suierate, dospite, coapte, in umbra padurii sau in urma unor copite de animale, cautam cu mana si privirea un trifoi cu patru foi.
Noroc.
Circumstantele favorabile ale societatii au corespondent clorofila naturii, trifoiul.
Cred in noroc, in circumstante favorabile.
Asa se explica festinul vietii mele de azi. De pe miristi, de la coada caprei si balega vacii pe Riviera franceza. Astfel ma intreb: cata bogatie poate suporta un om?
Niciodata nu s-a ivit inversul interogatiei de mai sus, saracia fiind mai aproape de om, de muritor, de visator. Bogatia insa mi-a furat parca omenia, pieirea, visele. O vacanta petrecuta intr-un tinut al yahturilor, al doamnelor fara varsta, al barbatilor cu esarfa, al averilor risipite abia mi-a oferit la intoarcere un text ingrijit, caci simtirile imi sunt oarecum ingretosate.
Alegand sa traiesti acolo aduce foarte mult cu optiunea de a plusa euro pe noptiera pentru visele din timpul noptii.