Lucrările din apartament, uși smulse din pereți, uși montate, gresie schimbată, prize mutate și zugrăvit mi-au modificat rolul îndeplinit. În loc de stăpână atotputernică m-am trezit accesoriu. Fără rol un rol practic și funcțional, m-am așezat într-o dimineață să-mi beau ceaiul cu Povestirile lui Kafka. Am ales Colonia penitenciară. Firește, Kafka te prinde aproape instant prin simplitatea exprimării. Mulți pică în capcană. Când încearcă să se smulgă, atunci bagă de seamă acapararea kafkiană. Eu am încercat să mă smulg din descrierea grapei. Am băgat de seamă cum pusese mâna pe mine înclinarea creatoare a autorului.

O nepotrivire năroadă din partea mea. Activitățile practice din apartament împreună cu zbuciumul sufletesc și înstrăinarea existențială din povestire m-au sleit. S-ar putea să fie și lipsa de vitamine. Flaconul de la Calivita este gol. Pe aceeași linie, sâmbătă seară am ieșit în Parcul Rozelor. De pe scenă răsunau ritmuri zbuciumate de iubire, dezmăț, moralitate, sarcasm, s-a interpretat Carmina Burana, iar pe partea stângă, lateral, în public, cei doi copii ai mei să învârtea și se prăpădeau de râs. Tu ești un caca mare! Mateiu se exprimă scabros frecvent în ultima perioadă.

Grădinița a început. Mateiu a încheiat o săptămână. Acum e acasă. Ne-au invadat mucii fără nici o justificare. Școala a început. Mara pare că joacă în tragedii, orice acțiune are potențial de dramă.

O dispoziție dezagreabilă îmi dă târcoale. Șovăirea ține piept atacului. Nu mă predau, dar nici nu lupt. Tratamentul lui Mateiu, în special cel alternativ, ceai de nucă și ceapă, îl îndeplinesc ca un ritual. Cobor din pat dimineața să fierb un fruct și o legumă. Pun căluș fricii de boală gravă la copii. Plănuiesc o ieșire la un magazin să caut o lampă ornamentală pentru sufragerie și o mini vacanță în familie la munte.

Afară plouă, iar ceaiului i s-a schimbat gustul. E pur și simplu mai bun. Simțiți?