Acum 17 ani publicam primul articol pe blog. În 23 septembrie 2007 am apăsat tasta Enter pentru un text sub influența lui Fernando Pessoa intitulat Doi.

17 ani mai târziu stau la masa din bucătărie, cu laptopul și un pahar de vin. Cu o ureche pândesc zgomotul din baie. Mateiu face duș ajutat de tatăl lui. Mara deja și-a închis ușa de la dormitor. Eu mă gândesc și la Murakami. De fiecare dată când mă așez la masa din bucătărie să scriu îmi fuge mintea la el. Mintea îmi funcționează cu asocieri care nu mai au nimic în comun cu 23 septembrie 2007.

Atunci și acum, eu și un alt eu, curios, firesc, evolutiv. Am fost și nu mai sunt. Sunt și nu am fost. Încerc să-mi amintesc ce visam la 24 de ani. Să scriu. Visul l-am păstrat. Încă visez să scriu. Am scris. Mi-am îndeplinit visul sau m-am îndepărtat de vis cu blogul? Tot ceea ce mi-am imaginat atunci am înfăptuit sau m-am lăsat în voia sorții.

E voia sorții să beau deja al doilea pahar de vin la 41 de ani la masa din bucătărie și să încerc să vă transmit niște gânduri și sentimente? N-aș zice că mă încearcă nostalgia. În afara pielii care nu rezistă gravitației, mintea strălucește ca un far. N-am renunțat o zi în tot acești 17 ani să o îmbunătățesc.

La revedere, eu la 24 de ani! Abia mi te amintesc, dar te simt intens. Ce faci?, mă întreabă Mara? A aruncat ceva la gunoi. Scriu. Am răspuns sec. Fohnul vâjâie. Gata baia lui Mateiu. Imediat o să fiu chemată în pat pentru nani. Ce mai am eu de împărțit cu 23 septembrie 2007?

Am crescut ca buruiana. Am crescut după capul meu. Am devenit și ce am vrut, și ce s-a întâmplat să devin prin oameni și situații. Întrebarea care îmi arde buzele. Dacă aș putea alege azi, 23 septembrie 2024, aș schimba ceva în cei 17 ani trecuți?

Poate într-un al treilea pahar de vin aș găsi răspunsul. Desigur că aș schimba. Desigur că n-aș schimba. Este ambivalența de care nu aveam habar la 24 de ani. Că oamenii trăiesc în ambivalențe și uneori ajunge insuportabilă existența.

Atunci și acum îmi doresc să scriu, să râd, să creez ore bezmetice.

La mulți ani blogului, 17 ani sub construcție. Lucrările continuă.

Foto: Simona Nutu