In casă stau în șosete și pulover de lână. Șosetele sunt de la Falke. Șosete de lână lucrate de bunică mea nu mai am. Aș fi cool, responsabilă și convingătoare în utilizarea resurselor naturale. Dar nu le-aș purta nici dacă ar fi rezistat testului timpului. Lâna oilor de pe aceste plaiuri te mănâncă. Și pe Mara o mănâncă lâna, chiar și a oilor merinos. Pe Mateiu îl gâdilă lâna. Eu în merinos simt atingerea ușoară a unei mâini iubite.

Dacă ies afară, mă uit în dulap după mătase în aceste zile. Vara nu se recunoaște învinsă deși dimineața miroși toamna. Reavănul pământului te împresoară. Te îmbrățișezi singur. În amiază îți scoți pieptul în afară. Te bucuri de mătasea răcoroasă care se unduiește pe formele trupului. O rochie neagră, lungă, de mătase am purtat azi. Mi se reinterpretează viața. Infecția cu hpv îi rezistă puterii vindecătoare a organismului. După câteva ore de disperare, când am privit pe fereastra, am realizat că soarele răspândește lumina și pe mine. Și ce dacă nu apuc să îmbătrânesc?! Ce e frumos la bătrânețe?! Nimic frumos. Un privilegiu. Cale lungă până la primul și ultimul meu sărut cu moartea. Merg la un doctor, care pe lângă inteligență și capabilitate, deține o vastă experiență. Ce înseamnă asta? Înseamnă că are răbdare. Doctorul se numește Dorin Grigoraș.

Zilele de vară-toamnă și infecția cu hpv s-au suprapus cu un atac al gândacilor de bucătărie. Motan asistă derutat la mișcarea ondulatorie a gândacilor pe gresie. Ochii lui exprimă dezamăgirea. Dacă asta numim noi companioni pentru el, atunci o să intre în dulap și o să mai iasă la primăvară. Primăvara vine repede la Montan. Miau! Bobițe! Miau! Plic cu sos! Miau!

Cireașa de pe tort a fost alta însă. Mara a revenit de la școală mâhnită în urma unui test la care nu a luat notă mare. După îmbrățișare, după ce i-am spus că-mi pare rău și am servit-o cu un ceai de tei, i-am comunicat că eu am crescut-o mai bine de atât. Mergi la școală pentru educație, nu pentru performanță. I-am zis. Mi-am pus fruntea pe tocul ușii așteptată din luna martie. Hai să ne îngrijim de sistemul imunitar prima dată, apoi găsim o soluție și pentru matematică.

Matematica asta mi-a stricat zilele ca elevă, continuă să mi le strice ca mamă. De ce, de ce? De ce mă întreb. Programa școlară are rostul ei. Ca mamă, datoria mea servește scânteii din ființa umană. Scânteia Marei este desenul. Ura!

La ora asta părem cu toții liniștiți. Mai puțin Mateiu care merge mâine la grădiniță. Dacă-l iubesc, atunci nu trebuie să meargă la grădi. Tocmai pentru că-l iubesc, mâine luăm drumul grădiniței pentru educație, nu pentru performanță.

Să râdem înainte de toate.

Foto: Simona Nuțu