A fost prima zi de grădi a lui Mateiu. A trecut într-o clipită. Eu am clipit cât a stat la Montessori. S-ar putea ca timpul să-l fi simțit diferit noi doi, dar ne-am reunit cu drag și mai liniștiți.

Revenită acasă, mi-am luat ceaiul și m-am așezat cu cartea de poezie a Sylviei Plath pe fotoliu. Morning song, prima poezie a volumului Ariel și alte poeme, mi-a trezit sentimentele adormite. One cry, and I stumble from bed, cow-heavy and floral. Greoaia ca o vacă m-am simțit în ultimul timp. Ușor de înțeles, greu de acceptat. Să fiu atentă și grijulie la nevoile mele se întâmplă abia după ce dau atenție și îngrijesc minunile pe care mă străduiesc să le cresc cu respect.

Azi m-am reîntors la mine cu ceai cald, poezie, un masaj facial, cafea și prânz cu Mara și o prietenă. M-am reîntors la mine cu un subiect la care rumeg ca o vacă grea. Se vorbește mult, dar nu neapărat corect, despre timpul dedicat ție ca persoană. Mame cu timp pentru ele, tați cu timp pentru ei, fetele cu timp pentru ele, băieții cu timp pentru ei.

Când povestesc mamele despre timp pentru ele menționează mersul la manichiură, la salon, la sală, la cafea. Oboseala de a crește un copil le pune în mișcare, dar toate aceste activități nu înseamnă că și-au acordat timp. Nu. Manichiura, tunsoarea, mișcarea și cafeaua țin de îngrijire. Îmi fac manichiura de 20 de ani constant. În cele două ore cât lipsesc de lângă copil nu mă relaxez. Plănuiesc ce urmează să fac după ce revin lângă copil. Ajung în fugă la manichiură, fug de la manichiură. Hăituită mă simt, așa exprim în intimitatea oferită de prietene apropiate.

Timp pentru o mamă înseamnă în primul rând somn. Să doarmă. Să doarmă. Să doarmă.
Să doarmă în pijamale plușate, în mătase sau dantelă, goală sau într-un tricou bărbătesc. Să doarmă neîntrerupt. Să se trezească și să-și savureze ceaiul fără întreruperi. Să citească o poezie. Love set you going like a fat gold watch (Sylvia Plath, Morning song). Să privească pe geam. Să admire o pânză de păianjen. Să realizeze o introspecție. Ce a visat? Să analizeze. Să se privească cu blândețe în oglindă. Să decidă să se iubească. Să se elibereze de constrângeri. Să-și evalueze obligativitățile. Lista continuă. Vă rog să adăugați.

Sunt tristă. Cât am scrutat în mine, mi-am plâns puțin de milă. Hai, hai, capul sus!, m-am încurajat.
Stitches to show something’s missing? No, no? Then
How can we give you e thing?
Stop crying.
Open your hand.
Empty? Empty. Here is a hand. (Sylvia Plath, The applicant)

O mână. Am nevoie de o mână întinsă.

Foto: Cristina Siminiceanu