Sunt plina de intrebari despre Elvetia, prieteni, cunostinte, familia formuleaza o propozitie ce incepe interogativ. Iar toate intrebarile m-au surprins muta, cu ganduri involburate, cu articularea unui adjectiv: frumoasa.
Elvetia este frumoasa!
Ma rusineaza mesajul si descrierea. Calatorul are o datorie, sa desfasoare prin grai sau scris apartele tinutului calcat in picioare!
Dar Elvetia asterne ochiului si piciorului pamantul din reclame, cu verdele crud, cu vacile la pascut, cu muntii ce sustin un cer si indeamna la visare.
O placere curioasa a mea ma indeamna sa merg cu degetul aratator pe linia muntilor la inserat. Urmaresc cu degetul pe linia orizontului niste asteptari si satisfactii sufletesti. Panorama din Zurich, de la fereastra hotelului, mi-a miscat degetul si visarea.
Un fapt constatat pe ingustele stradute ale orasului il constituie saloanele de coafura. Despartite doar de cativa metri, si pe dreapta si pe stanga, cochetii isi piaptana parul.
Numarul mare al saloanelor mi-a amintit de numarul mare de case de amanet de acasa. Fiecare natie isi aranjeaza ceva, noi inca ne delectam cu stilizarea nevoilor primare.
Concluzie: Elvetia e frumoasa, are vaci, munti si ceasuri Philippe Patek!