Inchei povestile despre Bucuresti si Gaudeamus cu Aurelian Temisan. El a pus punct zilelor sucite cu teatru, carti si expozitii. L-am zarit inainte sa ma descalt, cizmele mele piuie cand trec prin poarta de control a aeroportului. M-au uitat putin cu coada ochiului, apoi mi-am amintit ca nu e frumos sa ma zgaiesc la cineva si l-am lasat sa existe nestingherit.
In clipa urcarii in autobuz, pentru transportul la avion, Aurelian Temisan imi sufla in ceafa. Statea mare, galben si frumos in spatele meu si al surorii mele.
Conversatia noastra parea sa aiba dintr-o data subtitrare.
Cum poti ignora notorietatea unui om cand iti sta in zona aerului ce-ti patrunde in plamani? Pe langa notorietatea de care am amintit, inaltimea si geaca galbena purtata de cantaret in acea seara chiar faceau imposibila o simulare penibila de nerecunoastere a persoanei lui.
Asa ca m-am intors.
Am salutat si i-am marturisit ca imi pare bine sa-l vad.
Imi place Aurelian Temisan.
Am pus punct dupa salut si recunoasterea placerii intalnirii. In cap ma epuiza gandul unei taceri rusinoase, ce puteam sa mai zic?
Dar lumea asta se faleste si cu oameni ca el, oameni care au intotdeauna cuvinte potrivite.
Si el imi admira parul, care se intampla sa fie superb, chiar in clipa neastamparata cand m-am intors sa-l salut. Astfel ne-am multumit reciproc si am putut intoarce capul fara sa mai simt o apasare suparatoare pe clapele creierului.
Episodul acesta mi-a atras atentia asupra unui comportament, zic eu romanesc. Daca ajungi in preajma unei persoane publice, preajma sa se incadreze intre limitele bratelor intinse, mi se pare normal sa schitezi macar un salut.
Am observat insa ca multi se indeparteaza cu nonsalanta, desi un intreg proces de recunoastere s-a desfasurat in ritm alert in simtiri. Nici un cuvant, fara salut.
Totusi, la fel de multe persoane gasesc foarte multe de zis pe forumuri. Anonimatul te tine oarecum la scuteala, dar nu aduce satisfactii, multumirea mea se trage de la constientizarea celuilalt a propriei mele identitati.
Orice angajare a mea in folosul, placerea sau defaimarea cuiva sta sub semnul identitatii.
A nu se uita hibridul fiintei mele, o Dunia imprumutata, o Paula nascuta!