In 24 iunie, cand ziua pregatea noaptea pentru cerurile deschise, am purces spre Severin. Orasul de la Dunare a fost in intervalul 24-26 iunie gazda festivalului Blue Danube, o initiativa a Consiliului judetean in parteneriat cu Serbia si Bulgaria.
Jurnalistic, m-am achitat de „CE”, ce a fost la Severin?
Nu o sa merg mai departe cu DE CE sau CUM.
O sa mazgalesc in continuare despre niste copii si o doamna profesoara, care au incantat niste gura casca participanti la un vernisaj. Imi amintesc ca ma plimbam prin incaperea special amenajata pentru expozitie, plimbandu-mi ochii de la simeze la o prietena coplesita de emotiile vorbitului in public, cand niste maini mi-au atras atentia. Un copil deja canta, iar vocea lui imi facuse pielea de gaina, dar miscarea domoala a mainilor m-a aruncat in visare.
Am simtit cum ma imblanzesc, o vraja linistea potopul mundan de griji al omului civic si seducea cu muzica.
Mi-am ridicat ochii de la maini la chip. Am intrezarit mandrie si satisfactie pe figura usor lucioasa a profesoarei Gina Daniela Ispasoiu. Cat de hulpava i-am simtit inima, momentul acela, minutele interpretarii unei arii clasice de Victor Neacsu, un copil de doar 8 ani, ii hraneau sufletul.
Am clipit scurt si mi-am mutat privirea.
Am acceptat mut si nestiut aproape destinul. Fiecare are rolul lui, iar unii profesori, vorbesc de indrumatori si sfatuitori, nu de aceia care si-au ales doar o meserie, iti impun sa te nasti a doua oara, de data aceasta tipatul de durere relevand caracterul si nu viata.
Victor Neacsu, Andreea Pacioaga si Ioana Patuleanu sunt 3 copii talentati pe care i-am ascultat cu ocazia festivalului de la Severin, iar auditia mi-a fost si mie hrana pentru suflet.
Le multumesc frumos si foarte frumos.