Ultima lectura mi-a inlesnit drumul spre cunoastere, ma numar printre calatorii acestui sinuos, dar satisfacator drum. Am descoperit ca omul, pe langa maladiile somatice si psihice, mai poate suferi si de maladii ale spiritului. In cateva pagini de carte, Noica imi sapa drumul sau mi-l netezeste, ma pierde in explicatii si ma recastiga prin exemple.
Am invatat nume noi, le-am repetat si le-am uitat, le-am recitit si m-am lasat impresurata de iluzia memorarii. Acum le fixez in scris.

Catholita este o maladie spirituala a imperfectiunii, legata foarte mult de sentiment, unde fiinta nu-si poate afla generalul potrivit. Si in aceasta suferinta omul isi cauta disperat generalul potrivit.
…omul vrea sa fie. Vrea sa fie pentru ceilalti, pentru sine, in absolut, in istorie, vrea sa fie ca o statuie, ca o faima, ca o dreptate, ca un adevar, ca un faptuitor, ca un nimicitor – numai sa fie.
Lucrurile nu pot avea un alt general, dar omul are suferinta de a putea avea un altul, dar pe care nu-l poate obtine. Dezechilibrul este catholita.

Todetita este o maladie spirituala a perfectiunii, legata de inteligenta si cunoastere, unde fiinta nu-si afla individualul potrivit.
Este parca o desfatare – inainte de a deveni o suferinta… Simti nevoia sa faci, dar nu stii bine ce, sa indrepti lumea, fara sa vezi bine cum, sa iubesti, dar nu stii pe cine anume. Este atata insetare, generozitate si iubire in inima ta incat pari a putea trai suspendat cu ele.

Horetita este o maladie care insoteste fenomenele de vointa la om, cel atins de horetita porneste la fapta si cu jumatate de ideal, dar cu un risc plin. Istoria confirma suferinzii acestei maladii in randul marilor nerabdatori sau dimpotriva a marilor induratori.
…tragicul reprezinta o experienta limita a omului.

Ahoretie este o maladie a luciditatii, nascuta sub un rapt sufletesc sau intelectual si denumeste refuzul, respectiv renuntarea de a avea determinatii.
Ca exemplu, literatura ni-l infatiseaza pe Godot, unde intalnim refuzul categoric si total al determinatiilor.
Tot aici, Noica isi ofera spre lectura propria fisa clinica.

Aflam ca la 18 ani acesta l-a citit pe Kant, fapt care i-a schimbat viata printr-o falsa maturitate bazata pe atitudine si nu pe continut. Cu tendinta de exces caracteristica a refuzat orice aplicatie practica neparticipand la nici un fel de actiune. La intrebarea daca nu l-au incercat sentimente obisnuite de atractie, Noica si-a dezvaluit teoria donjuanismului prin non-cucerire.
Continua cu marturisirile, l-a cuprins orgoliul, dar a inteles limitele virtutii goale, si-a impus asceza prin simtirea ipocriziei, nesiguranta si-a cimentat-o prin punerea in actiune a altora, el ramanand un secretar-demiurg. Isi risca in discutii infrangerea spre a-i mobiliza pe ceilalti, ramanand deoparte in aparenta.
Neasteptat de nesemnificativ: nu-ti dai tu determinatii, ci favorizezi pe altii sa si le dea. Este un „transfer de actiune”, de retinut pentru cazul ahoretiei, cu dublul ei joc de pasivitate si activitate inhibata.
Muzica a insemnat pentru Noica un exercitiu al sentimentului, s-a oprit la Bach, a venerat matematicile, iar la 25 de ani s-a retras voluntar din orice angajare, doar studii si calatorii de non calator.
S-a asezat in viata dupa ce a inteles ca daca el nu are suficient, vin altii sa-i dea restul. Batranetea a gasit-o splendida, caci este singura varsta cand nu mai traiesti in suspensie, acum nu se mai poate astepta, amana sau spera nimic.
A doua parte a vietii, atat la barbati, cat si la femei, creeaza marile prilejuri ale spiritului.

Atodetia este maladia culturii, tipica si ea luciditatii, iar individualul nu este luat in seama.
Exista grade de liberate in lucruri… Asa zisa libertate a individului de a-si da orice determinatii nu reprezinta adevarata libertate, ci posibilitatea goala, iar libertatea determinatiilor de a nu se subsuma unui general merita mai putin numele de libertate, ca fiind doar haosul diversitatii pure. Libertatea este a generalului si consta din delimitarile pe care si le poate da el sau care-i pot fi date. Abia cand te-ai instalat in general esti sau poti fi liber.

Acatholia este maladia civilizatiei, acatholicul hotarand clar ca generalul nu exista.

Am inchis cartea lui Noica, Sase maladii ale spiritului contemporan, iar acum, ca un veritabil ipohondru, ma simt identificand in dereglarile spiritului meu una sau mai multe maladii si incerc sa extrag beneficiile creatiei.