Mi-am facut o carte de vizita din Tudor Gheorghe, Constantin Noica, rochie si fluviu. Oricare dintre, dintre fiinta sau obiect, aminteste prietenilor sau cunoscutilor de mine.
Apar in contemplari din mal de Dunare.
Apar in dorul calator al lui Tudor Gheorghe.
Apar in numele lui Noica.
Apar in fata dulapului unei dudui care isi alege tinuta pentru un spectacol.
Recunosc, gasesc putina placere in asta si ma fastacesc. Incerc sa alung din mine asemenea constructii ale constiintei, dar imi simt in continuare zambetul pe buze.
Am zambetul pe buze de aseara, caci aseara, in rochie, cu palarie, sal, manusi si pantof cu toc, am ascultat cantecele lui Tudor Gheorghe in cel mai nou spectacol al sau, Rapsod si lautar.
Am zambit tot timpul spectacolului, asta cand nu lasam sa ma acopar de coloratul meu ras. In chiar timpul spectacolului, simtind zambetul, simtindu-ma pe mine, mi-am zis ca aceasta extatica stare ma cuprinde destul de rar, dar intotdeauna la spectacolele lui Tudor Gheorghe.
Uneori ma las pe spate moale si ma simt atat de buna sufleteste. Si inchid ochii cu speranta ca inchid in mine si toata aceasta stare sufleteasca.
Cu acest spectacol, Tudor Gheorghe reaminteste romanilor autenticitatea cantecului popular. Mi se pare putin ciudat ca tinerii resping forma asta arhaica de cantare, caci prin cantecul nostru popular mai putem avea acces la felul cum batranii nostri isi explicau existenta, dar mai ales, ne arata cum luau parte la aceasta existenta. Iar versurile, melismele cantecelor vechi te indeamna intotdeauna spre iubire.
Iar manelele te indeamna intotdeauna spre despuiere.
Si ca preferinta, in mintile oamenilor destepti, gasim intotdeauna urme ale despuierii. Doar huliganii se grabesc sa se arate despuiati.
Experimentul lui Tudor Gheorghe, Tudor Gheorghe poate interpreta ca Nicolae Guta, dar Nicolae Guta niciodata nu va intepreta ca Tudor Gheorghe ne-a intristat in hohote de ras. Am ras in sala, am zambit datorita starii de bine, dar fiecare e constient ca valoarea si autenticitatea cantecului romanesc nu s-au uitat, ci au ars in constiinta stirpei asemenea bibliotecii din Alexandria.
Mai sunt unii rataciti care merg sa-l asculte uneori pe Tudor Gheorghe, un ultim pastrator al cantecului popular romanesc.