În zilele uitate de iulie, am prins totuși în conștiință o amintire frumoasă, o amintire în șoapte poetice. Într-o seară de marți am ales să mă las încântată de Șerban Foarță cu ocazia a două volume aniversare, Foarță 70 și Foarță-n față.
Am sorbit în obscuritatea librăriei Cartea de nisip desăvârșirea, desăvârșirea unui om sau poate poetul nu e om.
Mi-a plăcut această întâlnire, căci mi-a apărut în față cu un poet desăvârșit și mi-a răscolit sufletul cu un dor, un dor de profesori, de oamenii aia de la care ai ceva de învățat.
Vocea domnului Ungureanu mi-a scăzut anii. În loc să adulmec împlinirea femeii de 30 de ani, m-am trezit în note și formulări de studentă. Ca studentă nu am avut stăpân, dar nici stăpână nu mi-am fost, acum cred sincer că anii aia reprezintă doar o alergare disperată prin conștiința trădătoare.
Plecând de la librărie, m-am urcat în mașină și mi-am privit ochii în oglinda mașinii. Uneori îi separ de ființa mea și dialoghez cu ei.
În facultate nu am scris deloc. M-am întrebat de ce. Mi-au răspuns două irisuri triste. Nu m-a încurajat nimeni în facultate să scriu. Cred sincer că scriitorii apar în perioade de restriște, iar atunci sunt necesari idealiștii. Sau naivii. Cineva trebuie să grăiască ceea ce nimeni nu îndrăznește.
Anii facultății mele nu au permis această îndrăzneală, căci perioada e plină de frustrări, nu de primejdii. Dar și ignoranța e o primejdie doar că scriitorii nu-și bat capul cu incompetența.
În facultate, contextul istoric m-a umplut de frustrări. În viață, singura școală pe care o mai frecventez, am defulat până m-am potolit prin propria ratare. Am abandonat visul de scriitor și m-am apucat de blog.
Uneori mă recompensează pe deplin acest blog, dar încă țin în mine resturile unui vis de scriitor.
august 9, 2012
Renunti asa usor la visul tau de-o viata care începuse sa prinda contur ? Uiti atât de repede ?
« Paula Aldescu este o tanara scriitoare care debuteaza cu volumul de proza scurta „Celofan de apa”. Prin acest volum de proza scurta, Paula Aldescu incearca o reconstruire a realităţii guvernată de deplinul arbitrariu al instinctului său ludic, este o incercare de a compensa imperfectiunile existentei, este marturia insatisfactiei noastre in raport cu chipul lumii. In Cuvantul inainte al cartii, prov.univ.dr. Ciprian Valcan considera ca „Arta e mărturia insatisfacţiei noastre în raport cu chipul lumii, e aportul pe care vrem să ni-l aducem la opera demiurgului. Probabil cea mai bună dintre lumile posibile e o lume lipsită de artă, o lume în care perfecţiunea realităţii inhibă orice impuls creator, în care dorinţa de joc nu are spaţiu pentru a se naşte. Arta e o încercare de a compensa imperfecţiunile existenţei. O lume perfectă lasă loc doar unui exerciţiu etic, interzicînd orice veleitate estetică, aşa cum par să fi înţeles neoplatonicienii, care spuneau că binele e plin de blîndeţe, de bunătate şi de gingăşie, stand oricand la dispoziţia celui care îl doreşte, pe cand frumosul starneşte groază, buimăcire şi plăcere amestecată cu durere, ducandu-i departe de bine pe cei care nu ştiu ce este binele. »
Si nu începusesi deja sa scrii ceva ? Intâi ne-ai spus ca ai o idee de roman si pe urma ai publicat chiar un fragment. Mai departe ?
august 9, 2012
Nu am renuntat la scris, am renuntat la ideea ca pot sa reusesc in aceasta lume.
Scriu la a doua carte, intentionez sa-i scriu si ultimele capitole, iar apoi sa reincep alta.
Dar nu mai visez la recunoastere.
Multumesc frumos pentru ca mi-ai pus sub nas cateva randuri frumoase despre mine, apreciez foarte mult.
august 11, 2012
Blogul nu este un pas inapoi! El poate fi carnetelul tau de notite, poate fi o modalitate de promovare a materialelor tale, sau poate fi cartea ta de vizita! Mike Elgan ( https://plus.google.com/app/plus/mp/40/#~loop:a=g%3A113117251731252114390&view=profile ) a renuntat la toate celelalte medii in favoarea blogului (cel oferit de Google Plus: http://plus.google.com ). Cred ca el e cel mai bun exemplu pe care ti-l pot da!