Știu și eu, la fel ca toată lumea, că azi trebuia să trăim un alt sfârșit de lume. Se pare că s-a amânat totuși.
Micro, în familia mea, lumea chiar se sfârșește. Anul trecut, la ora aceasta, îmi vedeam nepoata născându-se.
Acest text se scrie doar pentru viața noastră care pare să meargă înainte. Nu pare, chiar merge, dar fără ea. Nu am uitat-o, iar azi oricât am încerca să ascundem durerea, o simțim prea tare pentru a mai putea să mascăm lipsa ei.
În februarie o să facem și un an fără ea.